Comuna fugă de comun

Biata Wanixa! Profesorul de română a fost prea indulgent cu ea, iar acum se crede superioară, neînteleasă de "omul comun", cel atât de putin sensibil la efuziunile ei sentimentale. De ce nu rămâne, sărăcuta, la jurnalul ei intim? Dacă îl va reciti singură, nu i se va părea schimonositor de limbă. Ce s-ar face, însă, fără doza de exhibitionism ieftin?

Si dacă, într-o zi, ne-ai face o surpriză, dragă Wanixa, si ai scrie fără nicio greseală, dacă te-ai preocupa de altceva decât de asternuturi în care doar tu vezi sclipirici? Eu cred că poti. Lasă falsa superioritate! Faptul că te smiorcăi după unul sau după altul nu te face cu nimic diferită, desi tie asa ti se pare. Ridică-te din asternut si fă ceva care să te împlinească! Atunci vei putea fi cu adevărat deosebită. Astept un articol pe această temă.

Baftă!

O altă vizită. Azi, un blog al prieteniei.

Astăzi am intrat pe http://myspot-kirstday.blogspot.com/ si am găsit un blog al prieteniei, al umorului de bună calitate, al bucuriei si al comunicării frumoase, deschise, naturale... Un blog complex si plăcut, vizitat de oameni de calitate (excluzându-l pe unul mascat, care a intrat pe blog cu ditamai pălăria pe cap).

Ati observat că oamenii frumosi nu se străduiesc să pară în vreun fel sau în altul? Ei sunt, pur si simplu, frumosi, pentru că au asimilat valori, le fac să vietuiască firesc si să dea rodul cel bun.

Dintre mii de bloguri, si pe cel cules astăzi am să-l asez în buchetul celor care mă îmbogătesc.

La o cafea adolescentină

Am vizitat http://www.blogudincafea.blogspot.com/ si am regăsit savoarea adolescentzei, genialitatea versului în sâmbure, disponibilitatea naivă si extraordinară de a lupta pentru valori, creativitatea frumos asternută si iar învolburată spre reasternere, fuga în imaginatie si itirea strengărească într-un colt de realitate...

Toate acestea m-au surprins la o cafea... Si mi-au plăcut.

Oaspetele fluturelui aristocrat

În această seară îmi las sabia să se odihnească putin în teacă si citesc http://larosejaune.blogspot.com/ . Spiritul critic, însă, îl păstrez aproape, doar-doar mi-oi satisface cinismul, dar acesta mi se îmbunează si un zâmbet admirativ îmi schimbă mimica. Întâlnesc pe acest blog prietenie, sensibilitate, iubire, imagini frumoase... Nimic nu mă tulbură, nimic nu-mi trezeste tendinta de a contra, cea atât de natural împletită imboldului de a scrie pe bloguri.

Pe blogul mai sus mentionat te simti de parcă ai fi în vizită la o familie de aristocrati prietenosi. Simti distinctia si naturaletea... Cine mai are nevoie de ironie? Vrei doar să poposesti nitel si să te lasi sedus de verb si de imagine...

Îmi scot sabia din locasul ei si o salut pe autoare. Mă înclin si merg mai departe. Am să mai revin, cu sigurantă. :)

În vizită la regizorul din vale

Dacă în articolul trecut l-am avut în vizor pe bietul Offshore, astăzi vă prezint un alt filfizon, de această dată unul care are succes doar la sine. Dacă vizitati http://patroaia-vale.blogspot.com/, veti putea privi, în toată splendoarea sa, autoadmiratia. Regizorul propriului său film, Sorinho, s-a distribuit în rolul lui Făt-Frumos si scoate pe tastatură ineptii care se cred celebre, adânc frământate în cămăruta lui tristă de burlac.

"Viata mea, capodopera mea" e filmul pe care crede că-l regizează. Nu-l contraziceti! Dacă vreti să-l ajutati, intrati în sala de cinema si vizionati-i înregistrările de pe peliculă! E jalnică sala cu un singur spectator, fie el regizor, scenarist si actor principal, chiar dacă referintele de pe propriu-i blog sunt favorabile.

Pe orice amator de banalităti îl sfătuiesc să se oprească pentru câteva clipe din lecturarea profundă a tabloidului "Libertatea" si să citească articolele de pe blogul mai sus amintit. Îsi va dori să revină iar si iar, până la plictiseala maximă.

Egoism fără rest sau hainele cele vechi ale filfizonului

Astăzi as vrea să-i fac reclamă gratuită blogului aflat la adresa http://offshoregeo.blogspot.com/ . Îl citesc de câteva zile (vreo 10) si mă tot mir. Autorul pare un tip inteligent, chiar cu o brumă de cultură, dar e certat cu gramatica si, uneori, cu logica. Plin de sine până la limita patologicului, atrage în raza sa de actiune câteva dudui destul de triste si de frivole în acelasi timp, gata să dea pe spate în fata filfizonului.

În tara în care orice absolvent de drept se crede jurist eminent, fiecare student la filosofie se simte Cioran, fiecare fătucă părăsită pentru trei zile îsi plânge asternutul gol, în aplauzele unor saltimbanci tristi, în această tară a apărut salvatorul blogger plin de sine până la refuz.

Impresionantul mentism al autorului nu ar fi tulburător, dacă nu ar fi combinat cu propriile-i obsesii megalomanice si cu delirul paranoid scăpat de sub control, mereu în căutare de hrănitori ai orgoliului său famelic.

Egoist cu pretentii de egotic, sublimându-si pornirile usor perverse în scrieri cu pretentii filosofice, confundă dăruirea de sine a îndrăgostitului cu sadismul violatorului sau chiar cu o imaginată plăcere depravată a victimei. "Iubirea fără rest", titlul atât de promitător, se transformă într-o contorsionată dăruire fără voie. Confuzia trăirilor devine din ce în ce mai evidentă si, bineînteles, e negată cu superioritatea geniului pustiu. Nu stie, bietul de el, că nu orice ratat are ceva de geniu în el, că nu orice pustiu e un neînteles teren mănos.

Fugind de propria-i singurătate, de propriu-i gol interior ca de non-existentă, omul se autoiluzionează si orice perturbare a acestei fictiuni îi dezveleste coltii. Măi, măi...

În felul lui, autorul blogului mai sus mentionat nu ar fi băiat rău, dar nu tine la dialog, nu are argumente pentru a-si sustine ideile si se multumeste doar cu propriile-i elucubratii cu pretentii culturale. Asa cum împăratului care umbla dezbrăcat i-au făcut rău toti cei care i-au "admirat" vestmintele si i-a venit mintea la cap doar când un copil i-a spus adevărul, si auto-iluzionistului Offshore nu i-ar strica un dram de realism si putină umilitate.

Eu mi-am făcut datoria si i-am spus adevărul. Mai mult decât atât nu am ce să-i mai spun. Dacă întelege, bine, dacă nu, se poate retrage în carapacea iluzorie preeminentei proprii.