Zorroblog

Sus sabia!

2011-10-23T20:47:00.008+03:00

România e o corabie fără cârmă, cu un căpitan beat si cu mateloti fugind de colo-colo, fără noimă. Nimeni nu mai crede că nu ne vom lovi de o stâncă, asa că unii sar în apă si înoată spre nicăieri, altii au intrat într-o letargie tălâmbă. Urmasi ai piratilor rosii, căpitanul si matelotii jefuiesc ce mai prind... Alt căpitan si alti mateloti se pregătesc să preia vasul, înainte să fie golit de tot. Ce folos?

Republica s-a născut în urma unui viol. A ajuns o femeie usoară, cochetând cu abuzatorii. Toti din familie s-au obisnuit să fie opresati. Ce mai contează un copil lovit peste ochi? "Jur că nu l-am lovit pe copil cu pumnul în burtă..." Bla, bla, bla... Si oamenii l-au ales. Vi-l imaginati pe Rege aflat pus în situatia jenantă de a face un astel de jurământ?

Într-o tară în care valoarea a ajuns balast e nevoie de o sabie ridicată, tinută strâns de cel putin o mână de oameni, o sabie care să îi lase fără pantaloni pe mateloti si pe al lor căpitan, ametit de ură si de alcool, si să se pună în slujba Regelui.

Revenirea la valori... Asta e sabia care va salva România. Mai are cine să o ridice?

:)

2011-10-08T03:48:00.004+03:00

Zilele acestea mi s-a făcut dor de Zorroblog si de voi... Asa că...am trecut p-acilea... :)

Rămas bun!

2010-10-19T23:55:00.003+03:00

Am să mă retrag din blogosferă. Precum vedeti, mi-a cam pierit motivatia si îmi pare trist un blog lăsat asa, nescris. Prin urmare, am să-l închid. Vă multumesc tuturor celor care ati avut răbdare să schimbăm două vorbe.

Dumnezeu să vă îndeplinească toate dorintele cele bune!

Maxime...

2010-10-13T22:51:00.005+03:00

A zis-o si Olguta: "Dati un leu pentru derbedeu!" :))))

P.S.: Nu mai este cazul. Derbedeul nu s-a mai dus la Ateneu. A văzut la televizor cum îi mânca Pora prăjitura. :))))))))) Păcat. :( Tocmai scosese Olguta o replică inteligentă. Cine stie când s-o mai întâmpla. :))))

Roberta cea cu tupeu

2010-10-08T19:08:00.007+03:00

Stiu pe cineva care, în fata camerelor de filmat, a comis o infractiune cât casa. Si în fata probelor s-a tinut tare, a început să ameninte, să arunce cu noroi si să le tină prelegeri de moralitate celorlalti...

Nu, nu e vorba despre Fane Mânălungă, nici despre Gigi Babanu', ci chiar despre presedinta camerei derutatilor, despre Miss Furăciune: Robertaaa...

Săracu' omu' cu dor...

2010-10-05T22:49:00.001+03:00

Dance me...!

2010-10-02T21:39:00.009+03:00

Asta e...

2010-09-30T18:59:00.006+03:00

Circula, acum vreo câtiva ani, un banc cu iz politic, azi mai actual decât oricând.

Cică un om a mers la o cursă de câini. Avea si el câtiva bani si voia să parieze. Se uita după câinii mai arătosi, mai atletici, cu gândul că ar putea fi câstigători. La un moment dat, o javră amărâtă s-a apropiat de el si i-a spus: "Pariază pe mine!" "Cum să pariez pe tine? Nu vezi ce javră esti?", i-a răspuns omul. "Ascultă-mă! Pariază pe mine si vei trăi bine!"

Omul s-a gândit putin... Totusi, animalul vorbea... Asta ar fi trebuit să însemne ceva. Până la urmă s-a lăsat înduplecat si a pariat pe amărât.

A început cursa. Javra a rămas ultima. Omul încă mai spera, până la sfârsitul cursei. Degeaba. Abia a reusit să ajungă la capăt, cu limba scoasă de un cot... Negru de furie, omul i-a spus: "Păi, bine, javră ordinară, n-ai zis tu să pariez pe tine, n-ai zis că vei învinge si că eu voi trăi bine?"

Răspunsul câinelui a fost scurt: "Asta e..."

E drept, am adaptat bancul, dar nu suficient. Probabil că o adaptare totală ar fi însemnat să vedem javra sărindu-i omului la beregată.

Ia leapsa de la slugile lui Băsescu!

2010-09-29T19:52:00.004+03:00

Cică politistilor li s-a aplicat un chestionar cu trei întrebări:

1) Ati participat la miting?

2) Ati purtat armă la miting?

3) Cunoasteti pe cineva care a fost la miting?

Le-as adresa si eu o întrebare celor care au conceput "chestionarul":

Ce aveti, bă? Sunteti prosti? :))))

Trompetică cel viteaz

2010-09-26T14:06:00.004+03:00

Si Trompetică renuntă la serviciile politiei. :)) Ce surpriză! :))

Iesi!!! Afară!!! Javră ordinară!!!

2010-09-26T10:00:00.004+03:00

Ai dreptate, Alessia... Această transcriere e mult mai bună. Si sună...potrivit.

Politia si infractorul

2010-09-25T19:31:00.006+03:00

"Iesi afară, javră ordinară!" Multi s-au simtit bine auzind aceste cuvinte strigate de politisti. Au fost câteva persoane oripilate. Si eu am avut o retinere în fata acestui limbaj, dar cred că acesta este limbajul pe care Băsescu îl întelege cel mai bine.

Au gresit cu ceva politistii? Păi, o greseală ar fi... "Iesi afară" e un pleonasm. În rest, pare OK. Cam dur, dar eliberator.

Gunoaie peste bord

2010-09-21T19:59:00.003+03:00

Mi-a povestit cineva că într-un tramvai au urcat câtiva golani agresivi care au început să urle la toti călătorii si i-au pus să se uite pe geam. Cine îndrăznea să-i privească, era pocnit. În timp ce oamenii priveau cu forta pe ferestre, infractorii făceau ce stiau ei mai bine. Călătorii asistau înmărmuriti la scotocirea propriilor buzunare si genti. Nimeni nu crâcnea. Teama i-a paralizat.

Aceasta e senzatia pe care o trăim astăzi în România. Am votat un marinar si ne-am trezit cu piratii pe cap. O mână mi-a intrat în buzunar si am auzit glasul scrâsnit al căpitanului lor chior. Gata! S-a umplut tomberonul. E timpul să aruncăm gunoaiele peste bord.

Părintele Valerian

2010-09-19T17:28:00.005+03:00

Pe părintele Valerian, fostul actor Dragos Pâslaru, l-am întâlnit la Mănăstirea Frăsinei... La cancelarie...unde se vând cărti si obiecte bisericesti... Niciun copil nu pleca de la dumnealui fără un dar si o vorbă bună. Fiecare mirean primea câte un sfat bun, oferit cu smerenie. "Mai tineti minte, părinte, când apăreati în filme cu pistoale si înconjurat de femei?", i-a spus odată, în glumă, un tânăr vizitator. Părintele i-a zîmbit blând. Sunt vremuri trecute, îngropate. Acum priveste spre Cer si spre toti cei care trec pragul mănăstirii, iar rugăciunile sale ne cuprind pe noi toti. În ultimul timp, se pare că s-a retras în pustie... Cât timp mai avem astfel de oameni, nu suntem pierduti, ca popor.

Din când în când îl văd la televizor... Pistolar vestit... Îmi amintesc zâmbetul lui bun si iubirea cu care ne primea pe toti. Stiu că părintele e undeva, în munti, si se roagă pentru noi. Tine-l, Doamne, că tot mai putini sunt ca el!

Rădasca si clestii tehnologiei

2010-09-14T20:52:00.010+03:00

Acum câtva timp, plimbându-mă prin pădure, am văzut o rădască. M-am oprit, mirat parcă... Rădasca... O insectă de care uitasem. În copilărie, fascinati de clestii ei, ne imaginam lupte între tabere de astfel de vietuitoare...

Ce ciudat! Aproape că nu mai credeam că există rădasca. Parcă a dispărut odată cu maturizarea mea. Cât de mult m-am îndepărtat de natură! Mă gândeam la copilasii nostri. Mai au ei sansa de a se bucura de contactul cu pădurea, cu câmpurile, cu dealurile, cu muntii, cu văile...? Nu doar să le vadă, ci să le simtă... Doar turismul mai înseamnă apropierea de natură pentru unii dintre ei. Dar mirosul de noroi, de praf, de iarbă proaspăt cosită, de bălegar? Dar mâinile înnegrite de cojile de nuci, juliturile cătărătorilor în copaci, răsina rămasă pe haine? Dar hârjonelile în frunze ruginii?

Azi avem internetul, dar viata unde e?

Bunicuta

2010-09-12T20:04:00.006+03:00

Astăzi am fost în vizită la o bunicută. Trăieste de 50 de ani în căsuta ei frumos aranjată. În urmă cu câtiva ani i-a murit sotul. Este îngrijită de rude. De obicei veselă si cochetă, azi m-a primit cu o cipilică pe căpsor, cu o privire pierdută... Văzându-mă, a început să plângă. Toată lumea s-a mirat că îsi amintea numele meu, deoarece în ultimul timp amnezia îi devenise din ce în ce mai pregnantă si mai extinsă.

Cu ochii în lacrimi, mă implora: "Te rog! Ajută-mă! Vreau să merg acasă. Nu mă pot obisnui aici." Asta se întâmpla în chiar casa dumneaei. Am prins-o de mână si mi-a strâns-o cu căldură. Era tot ce puteam să fac.

Dincolo de dementa senilă a bunicutei, m-au tulburat cuvintele pe care le rostea. Să simti că nu esti acasă în casa ta...

Mi-am amintit cum Andrei Plesu scria în "Jurnalul de la Tescani" că "îmbătrînirea e mai curînd recuperatoare: lucrează în ea dizolvantul misterios al morţii care se apropie, presentimentul teribil al unei noutăţi…".

De asemenea, la Mănăstirea Frăsinei l-am întâlnit pe părintele Valerian, fostul actor Dragos Pâslaru, un călugăr întelept, blând si plin de iubire. Vorbindu-ne despre crestini, ne spunea că trăiesc în lume, dar nu sunt din ea, că sunt doar călători pe aici, în drumul spre casa cerească...

Venită în vizită pe la noi, o fostă colegă si prietenă de-a sotiei mele, astăzi călugărită, referindu-se la sentimentul de sigurantă pe care ti-l dă casa ta, spunea, de asemenea, că, toate fiind trecătoare pe pământ, casa noastră nu este aici.

Vedem cu totii cum oamenii vin si se duc, cum casele se ridică si sunt dărâmate după un timp, altele noi luându-le locul.

În dementa ei, draga bunicută, simtea, totusi, că nu aici e casa ei, desi a trăit atâtia ani în ea. La 84 de ani, treptat-treptat, sentimentul de străin în această lume a contropit-o. Nu am putut să-i dăruiesc decât afectiunea mea. Mi-a strâns mâna, apoi am lăsat-o cu rudele, întelegând că suntem trecători si că, desi ne simtim bine în anumite locuri, doar iubirea si dorul vesniciei ne duc cu adevărat acasă.

Orasul copilăriei

2010-09-12T00:36:00.003+03:00

Ieri mi-am vizitat orasul copilăriei. A fost o întreagă aventură emotională să trec prin piata de legume. În copilărie, mergeam în piată cu părintii mei si îmi plăcea să privesc chipurile oamenilor, să-i aud cum povestesc poznas, cum se târguiesc si cum îsi omoară timpul glumind. Vinetele mari, cepele aranjate frumos în funii, rosiile cărnoase, pepenii grămadă... Toate păreau neschimbate... Până când...am trecut pe lângă un fost coleg. Ceva din privirea lui îmi spunea că-l cunosc. A tresărit usor, dar a trecut mai departe, fără să ne salutăm. Mai încolo, o colegă de bancă din clasa a IV-a s-a oprit, vorbăreată, să ne povestească parcă tot ce pierdusem în tot acesti ani, plecat fiind. Multe, chiar foarte multe... Povestindu-mi, constatam cum timpul s-a asternut asupra ei. Nici pe mine nu m-a iertat, dar eram obisnuit. Pe ea nu o mai văzusem din clasa a VIII-a. Un sfert de vesnicie...

Orasul copilăriei mele... Acum îmi pare boem, romantic... Îi apreciez fiecare strădută si îi iubesc si pe oamenii pe care i-am uitat. Tot ce părea banal, acum capătă o altă semnificatie. Adversităti mari s-au topit, îndrăgosteli în fasă s-au stins... Au rămas doar iubirea si urmele din suflet, urme pe care le-au lăsat oameni frumosi, unii nestiind.

Oriunde as merge, sunt de aici, din orasul copilăriei mele. Si îi duc cu mine pe toti cei care sunt de-ai lui. Aici e începutul iubirii. Orasul meu va creste si loc e pentru toată lumea. Veniti să-l vizitati!

Cu masca pe frunte...

2010-09-11T14:28:00.005+03:00

Acum două zile am avut o amărăciune. Mă gândeam dacă să scriu sau nu pe blog, dacă să mă dezvălui asa sau nu. Am ales să public. De ce? Pentru că mi-am făcut prieteni printre voi, pentru că, la fel ca noi toti, sufăr, sunt vesel, uneori sunt fericit, alteori romantic sau revoltat... Sunt în multe feluri, asa cum si voi sunteti.

Într-un fel, asa cum făceam în copilărie, mi-am ridicat masca pe frunte si am stat de vorbă... Mi-a plăcut să fac asta si v-am simtit aproape. Chiar si "anonimul" jucător m-a întepat într-un mod prietenesc, asa cum întelege el că ar fi prietenia.

Am mai văzut că unii ati simtit o discrepantă între "zorroidie" si amărăciune, altii m-ati îndemnat să mă ridic. Ei bine, de căzut nu am căzut si nimeni nu trebuie să se astepte la renuntare. Asteptati-vă să mă dezvălui, pas cu pas, cu bune si cu rele, cu "zorrisme" si tristeti, cu veselie si cu ironii, cu romantisme si cu...tot ceea ce simt. Ei, poate nu chiar cu tot... O picătură de mister mai trebuie păstrată. Din motive...desculte. :)

Daruri sunt toate

2010-09-10T23:52:00.005+03:00

Ce ciudat! Am scris multe articole si nimeni nu mi-a sărit la beregată. Mi-a slăbit putin tonusul si cineva mi s-a înfipt direct la carotidă. Prietenii, însă, mi-au fost aproape si fiecare vorbă bună a contat... Le primesc pe toate ca pe niste daruri. Depresia e o reactie la o situatie neplăcută, încurajările si cuvintele de suflet sunt ingredientele unui balsam al inimii, iar sutul în fată e impulsul de care aveam nevoie ca să mă ridic. Fără el, poate că m-as fi odihnit prea mult în patul de puf si trandafiri. Vă multumesc! Atât prietenilor de suflet, cât si celui care mi-a dat impulsul de a mă ridica mai repede.

Zile...

2010-09-09T20:07:00.005+03:00

Sunt zile în care simti că se trage linie si plătesti pentru tot ce ai făcut... Sunt zile în care neputinta mută e mai evidentă decât oricând, zile în care hâdul pe care l-ai lăsat să crească îti rânjeste si nu mai ai reactie... Zile...

Proxeneti de partid si de stat

2010-09-07T14:26:00.004+03:00

În disperare de cauză, în plin blocaj de idei si în floarea crizei morale, lichelutele au fătat proiectul de lege privind legalizarea prostitutiei. Argumente pro am auzit destule. Singurul care, din punctul meu de vedere, stă în picioare ar fi acela că se doreste controlarea fenomenului, atât din punct de vedere medical, cât si social, inclusiv juridic. Aspectul financiar, însă, cel care cred că furnizează principala motivatie, scoate în evidentă întreaga murdărie morală a clasei politice conducătoare.

"Să scoatem bani pe fetite!" Ideea asta a fost scoasă si pe gura celor care,cică, s-ar îngriji de promovarea turismului românesc. Statul îsi descoperă, iată, menirea de proxenet. Da, statul român devine un proxenet. Dacă asta ne spun cei pe care îi conducem, că, pentru a face bani, prostitutia e bună, ce să creadă niste băieti sau niste fete din scoala generală, cea care nu-i prea plăcea presedintelui? Că sărăcia e mare. Prostitutie? De ce nu?Tot ne prostituăm pe toate planurile.

De ce îsi permit toate acestea? Pentru că pot. Pentru că guvernează o tară de legume si legumele nu se revoltă. Doar se usucă.

O slană de poveste

2010-09-04T22:10:00.006+03:00

Pandhora ne-a invitat să gustăm un porumbel gătit de însusi Păstorel. Am gustat putin din...aerul boem, dar...as prefera o bucată sănătoasă de slană prăjită la jar. Cât basm si câtă poezie în jurul unui foc fără grătar, fără mititei, fără tocană... Doar cu slănină, cu câteva picioci coapte, cu multă bucurie si cu povesti de neuitat...

Hmmm... O mai fi rămas vreo bucătică de hulub?

2010-09-03T17:44:00.007+03:00

O lectie...

2010-09-01T18:06:00.008+03:00

Astăzi am primit o lectie... Vrăjit de cuvintele de apropiere postate de Lorelei ieri, am trecut-o urgent pe lista de bloguri, desi nu prea eram de acord cu ideea articolului care era postat atunci pe blogul ei. Azi dimineată, trezindu-mă, am citit în capătul listei titlul noului articol scris de Lorelei si, fără să-i citesc textul, i-am eliminat blogul de pe listă.

Da...e o lectie de care aveam nevoie. Despre...superficialitate si, poate, despre ipocrizie. Mă gândeam că...dacă o prietenă ar fi spus cu năduf ceea ce a scris Lorelei în capul articolului, as fi râs și nicidecum nu m-as fi supărat si nici n-as fi rosit. Pe blog, însă, nu a fost asa. Poate pentru că îmi imaginam că limbajul scris ar trebui să respecte alte norme. Mă rog... Cred că si limbajul verbal ar putea să le respecte, dar... Verba volant, scripta manent... Poate, dacă ar rămâne undeva înregistrat ceea ce vorbim, am vorbi mult mai îngrijit, mai putin colorat si mai...nefiresc. De ce oare? Că tot noi suntem, chiar dacă nu ne vedem si din afară. Da, e vorba de un strop de ipocrizie.

En garde!

2010-08-29T23:21:00.005+03:00

Cel mai mult, la acest blog, îmi place libertatea pe care mi-o oferă. De obicei, sunt liber, spun ceea ce simt, dar îmi pitesc ironia, o tin legată si chinuită. Asertivitatea este compromisul excelent între modul în care vreau să reactionez si ceea ce mi se cere. Si ironia? Cu ea cum rămâne? Că are farmecul ei. Si...un pic de acid ici, un pic colo... Apoi un strop de bază...

Plictisitoare asertivitatea de zi cu zi... Aici se odihneste. În locul ei...savoarea ascutită a ironiei.

Unde-l prindeti, huiduiti-l!

2010-08-23T20:56:00.004+03:00

"...unii mi-au dat o lectie, ceilalti si-o iau peste bot... Dar...care or fi unii si care altii? Că acum mă înjură toti... Hâc... Lasă că-i pocnesc pe toti.", pare să spună smardoiul portului.

Căprioare pe centură

2010-08-21T20:00:00.013+03:00

E foarte cald... Vorba poetului: "Soarele s-a topit si a curs pe pământ." Gonesc pe sosea si aerul îmi vântură părul... Chiar dacă temperatura nu scade, începe să fie plăcut în masină. Mă simt ca în filmele americane. Mi-au părut întotdeauna fascinante soselele acelea care trec prin pustietăti, nicio altă masină nemaitulburând linistea.

Din visul american, însă, mă trezesc repede, în apropierea orasului. În urma unei coloane de masini, mă opresc din goana nebună si merg căruteste. Pe marginea soselei, două prostituate îsi caută clienti. Una dintre ele, încălzită nevoie mare, îsi ridică obraznic fusta, etalându-si oferta cu nerusinare, gândind, poate, că îsi va găsi mai rapid clienti. Privirile soferilor trec fugar peste trupul dezgolit... O masină opreste. Femeia se îndreaptă în fugă spre usa deschisă... Îsi prezinta marfa si pare că negociază.

Nu stiu care e continuarea... Soseaua s-a mai eliberat si gonesc din nou. Tupeul cu care îsi plimba goliciunea îmi rămâne ca o amprentă. Dincolo de el, însă, rămâne durerea profundă a sufletului gonit într-un cotlon al femeii ce se vinde. N-o fi vrut si ea să aibă parte de un sot, de copii, de o casă si de o masină? Comicul situatiei se transformă în dramă umană. Îmi pare rău de ea. Poate că, în prag de seară, îsi adună banii oferiti cu zgârcenie de tot felul de obsedati, îi împarte cu pestele cel tatuat si cu politistul care-i râde libidinos... Cu tot ce-i mai rămâne, îsi cumpără, poate, mâncare, gândind poetic si disperat: "Mănânc si plâng. Mănânc!" Sau poate că nu... Cine stie?

Update: La Realitatea TV am văzut că pe centură au fost azi Berceanu si Boc. Pe o altă centură, Videanu si Hoară... Ce se naste din prostitutie, politică se cheamă. :)

Hajutati colangereala, s'il vous plaît!

2010-08-19T23:08:00.007+03:00

Sprijiniti proiectul Colang! După ce a făcut furori (sau fiori reci?) în Franta si în restul Europei, proiectul mai sus amintit ia forme filosofice. Nemaiputând să-si ridice fundul de pe scaunul din fata calculatorului, filosoful de blog s-a decis să facă un ban de pâine. Prin urmare, vi-l prezint pe consiliatorul, îndrumătorul, cersetoooorrruuul...Offshore. Ce stati? Donati!

Si nu ne-om strânge pumn?

2010-08-14T15:31:00.005+03:00

Mă doare durerea tării mele, mă doare tristetea de la fiecare colt. De ce nu se transformă totul în furie? Până în 17 decembrie, Ceausescu făcuse cu mult mai putin, tinând cont de aparatul militienesc pe care-l avea la dispozitie. Crede cineva că Băsescu nu ar fi dat ordin să se tragă, că nu si-ar fi înfundat dusmanii si că nu ne-ar fi dat pâinea pe cartelă?

După ce el si ai lui au secătuit economia, au furat tot ce se mai putea, au ucis sistemul de sănătate, au sufocat învătământul si cultura, acum scot fetele la produs pentru turisti. Cât de mult mai poate coborî România, cât mai răbdăm? De ce nu ne facem pumn distrugător si mână constructoare? Un "Z" nu ajunge. Avem nevoie de încă o Revolutie, dar cine să o facă? Cine?

Un sut patriotic, vă rog!

2010-08-11T21:57:00.022+03:00

Am fost în vizită în Austria... Un tărâm minunat si aranjat ca în povestile cu printese si cu printi. Ai senzatia că fiecare pietricică este asezată exact la locul ei. Localitătile rurale par statiuni cochete, iar Viena e o explozie de clădiri care îmbină măretia cu bunul gust. Fiecare clipă austriacă era însotită de emotia descoperirii si de senzatia lucrului bine făcut.

Cu toate acestea, după cinci zile abia asteptam să mă întorc în România. Sufletul îmi vibra ca la prima întâlnire, când goneam spre tară. Oradea ne-a întâmpinat cu aglomeratie, cu dezordine rutieră, dar era a noastră. Ne-am oprit la o pensiune cu specific românesc si ne-am bucurat da suculenta si iubita noastră Românie. Sorbeam cu privirea fiecare centimetru de tărâm transilvan si topăiam ca niste copii.

Ce diferentă enormă între cele două tări, cât de frumoasă e Austria, dar cât de îndrăgostiti suntem de România noastră, cea plină de locuri dăruite de Dumnezeu!

Zilele acestea, presedintele ne-a vorbit foarte frumos despre iubirea de patrie, ne-a înduiosat cu lacrimile sale si ne-a dat noi sfaturi. Ar putea cineva să facă un minim gest de patriotism si să-i ardă un sut zdravăn în fundul ăla de bătăus al cartierului? Eu îmi iubesc România. Stiu că sunt oameni care o pot iubi profund si de departe, dar eu am nevoie să o văd, să o pipăi, să o miros, să o trăiesc. Din păcate, acum miroase a Băsescu pe aici, dar ne vom vindeca. Chiar, stie cineva cum se numeste presedintele Austriei?

Drumul spre casă

2010-08-09T21:01:00.006+03:00

Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?" Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!" Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!"

Facerea 3.1-4

Iubindu-l pe om, Dumnezeu l-a făcut după Chipul si Asemănarea Lui si toate libertătile i le-a dat în Eden. Totusi, fiind ca si Dumnezeu, dar nu Dumnezeu, omul a primit o singură limitare: să nu mănânce din rodul pomului celui din mijlocul Raiului. Orice altceva putea să facă.

Cum a venit, însă, ispita? Sarpele a început relativizând: "...a zis El, oare...?", apoi a conchis: "Nu, nu veti muri!"

Această relativizare tulbură minti si astăzi, amestecă limite si generează teorii din ce în ce mai elucubrante, rătăcind oamenii pe drumuri fără norme, fără Iubire si fără de nădejde. Ne pierdem repere, ne vâjâie constiinta, evoluăm material si involuăm spiritual...

Am alungat Divinul si am rămas atât de singuri... Apoi, ne-am creat propriile divinităti si le zâmbim jalnic si disperat. Nu e, însă, totul pierdut, dar mai vrem noi să ne oprim din nebuna cursă, să ne regăsim si să ne plecăm genunchiul în fata Celui care ne iubeste?

Marea, la mine în grădină

2010-08-09T00:09:00.005+03:00

Mi-e dor de mare... As vrea să sar acum în apă si să mă lupt cu albele valuri, apoi să mă plimb pe nisipul ud, acolo unde marea sărută tărmul... Să simt mirosul nisipului si să mă îmbăt de briza mării, să mă dizolv în bucuria de a fi... si să tac, din motive desculte, soptite suav de regina noptii, cea din înflorita mea grădină. Si ce-i mai simplu si mai firesc, decât să-mi las gândul să zboare, condus de înmiresmata Regină? De ce marea? Nu stiu, dar de ce m-as întreba?

Nulităti vestite

2010-08-08T15:22:00.006+03:00

Piturcă... Un personaj... Becali... Alt personaj... Pe Beeecali îl stim toti, dar Piturcă... Se spune despre cineva care se încăpătânează că are personalitate. Cu alte cuvinte, dacă am o idee fixă si tin de ea, se cheamă că sunt un om cu personalitate. Si unde e complexitatea personalitătii? Când un cartofor devine model de succes, când personalităti sunt tot felul de nulităti si când profesorii sunt trimisi la produs de bisnitarul sef al tării, îti vine să iei calea pădurii si să cobori doar ca să le desenezi câte un "Z" pe dosurile lor avide de suturi.

Liniste

2010-08-08T04:39:00.005+03:00

Cât de frumos cântă cocosul pe buza diminetii! Contemplarea noptii, mângâiată de mireasma reginei noptii, e tulburată nitel de insistenta pintenatului, dar se anină de pelerina cea încă negonită de zori si se asterne din nou linistită. Miroase a copilărie si a bucurie neînfrânată. Simtiti?

Salvati-l pe maestrul consilierii filosofice!

2010-08-07T15:24:00.008+03:00

Colang s-a umplut de scârbă. Cam târziu, la cât era de plin de sine. Poate cineva să-i taie greata? :))

Antinomie?

2010-08-07T00:15:00.003+03:00

Întâlnesc destul de des antinomia iubire/morală. Să fie iubirea imorală, amorală sau...dincolo de morală? Mă gândesc, însă, că iubirea, ca si constiinta morală, au fost instituite de Dumnezeu. Le-o fi pus Domnul în opozitie? Sau e doar tentatia înselătoare a fructului oprit?

Leapsa domnitei Septembrie

2010-08-05T17:57:00.030+03:00

Ce îmi rupe sufletul?

Orice gând trist al celor dragi mie.

Ce mă ajută să merg mai departe?

Credinta si umorul.

Ce mă apasă?

Mă apasă?

Ce nu vreau să pierd?

Trenul spre Vesnicie.

Ce cred că o să se termine?

În afară de Iubire, totul.

Sunteti invitati să preluati leapsa, dacă vă face plăcere!

Nevoia de feed-back

2010-08-02T21:58:00.005+03:00

Când e banal ceea ce citesc, când ipocrizia o simt în textul tău, când ceea ce faci nu-mi place, bucură-te că-ti spun! Multumeste-mi! Poate că mâine nu te va mai citi nimeni, pentru că nu m-ai ascultat azi. Poate. Sau poate că părerea mea nu merită să fie luată în seamă. Tu decizi!

Iar de-mi vei tulbura comoda-nchipuire și arăta-mi-vei greseli ce fac, multumescu-ti, printre bloguri rătăcitorule!

Stiinta datului cu părerea

2010-07-31T23:03:00.016+03:00

Antena 3 comentează un studiu "stiintific" cu privire la prostia poporului român. Invitati: un psiholog de televizor, un comediant si un sociolog. Ceea ce mi se pare îngrijorător este faptul că sunt puse la grămadă răspunsuri care denotă incultură crasă, cu răspunsuri care fac trimitere la credintă.

Toti râd de cei care nu cred în evolutionism, desi evolutionismul nu a fost dovedit stiintific, mustăcesc la gândul că oamenii se feresc să muncească duminica, iar credinta în Dumnezeu este asociată cu prostia.

Urât, foarte urât si deloc stiintific. Un amestec de informatii menit să folosească ateismului agresiv, semidoct si îngâmfat.

Lupta aceasta dintre credintă si stiintă este caracteristică atât credinciosilor necredinciosi, cât si sfertodoctilor.

Prin urmare, cred că lupta aceasta cu prostia ar trebui să înceapă printr-o introspectie, inclusiv a celor care au făcut acest studiu.

Melancoliile noastre

2010-07-31T21:15:00.009+03:00

Melancolia e o stare de tristete colorată romantic. Uneori, e un semn al depresiei, alteori un refugiu, o reactie la un eveniment dureros sau, pur si simplu un semnal că existăm, ori chiar o formă de manipulare a celor din jurul nostru.

Există terapeuti care, atunci când încep procesul de recuperare cu clientii lor, evaluează în primul rând beneficiile pe care le au acestia din propria suferintă. Unii dintre ei s-au adaptat atât de bine, încât dansează cu melancolia, o pun la treabă si apoi o fac accesoriu de nelipsit, dându-le un aer sic.

Desigur, există suferintă în fiecare formă de depresie, uneori extremă. Acesti oameni au nevoie de atentie si, câteodată, de tratament, dar, să nu uităm: depresia poate fi o chestiune de atitudine. Oamenii depresivi nu au mai multe experiente negative în viată decât ceilalti, dar le interpretează colorându-le în negru.

Să nu lăsăm niciun gând rău să ne tulbure mai mult de câteva secunde! Căutând cele bune în tot ceea ce ni se întâmplă, ne păstrăm optimisti si devenim izvoare de bucurie pentru cei din jur, căci veselia e molipsitoare. Ca si tristetea, din păcate.

Pâinea cea bună

2010-07-27T22:15:00.003+03:00

Sfânta Treime este izvorul si modelul Iubirii. Din Iubire, Dumnezeu Cel Unul în Treime a făcut omul, după Chipul si Asemănarea Sa. Chipul Lui Dumnezeu în om reprezintă ratiunea, libertatea, simtul responsabilitătii, iar Asemănarea este cea spre care tindem, dobândirea virtutilor Dumnezeiesti. Născut cu Chipul, omul vrea să primească Asemănarea, prin credintă, virtute si fapte.

A făcut Dumnezeu om si a lăsat Iubirea în sufletul lui. A instituit familia, pentru ca Iubirea să aibă un leagăn. Acolo, în familie, Iubirea dospeste, coace pâinea cea bună si se dăruieste tuturor.

Din această pâine, cu cât rupi mai mult si oferi, cu atât o cresti si o împrospătezi. Să ne hrănim cu totii din pâinea cea bună!

Sighisoara: de la molcom la sublim

2010-07-25T16:08:00.004+03:00

Sighisoara... Un oras molcom pentru cei care locuiesc acolo, linistit si plăcut pentru vizitatorii de peste an, se transformă brusc într-o explozie de nonconformism cu iz medieval. În acest an tema a fost "Întoarcerea cavalerilor". Frumoasă temă! Întrebările care rămân sunt, însă: "Care cavaleri?", "De unde vin?" si "Unde vor fi ei mâine?"

O nouă leapsă

2010-07-20T23:25:00.015+03:00

Am preluat cu drag leapsa de la Loredana si o dăruiesc oricui vrea să o preia.

Dacă eram un anotimp... eram toamna.
Dacă eram o lună...eram luna septembrie.
Dacă eram o zi a săptămânii...eram sâmbăta.
Dacă eram o parte a zilei... eram sfertul de oră în care omul stă pe gânduri.

Dacă eram un animal marin... eram focă.
Dacă eram un animal de uscat... eram cal.
Dacă eram o virtute... eram nădejdea.
Dacă eram o planetă... eram Terra.

Dacă eram un lichid... eram apa ce se scurge printre pietrele de munte.
Dacă eram o piatră... eram colt de stâncă.
Dacă eram un metal... eram otel.
Dacă eram o pasăre... eram porumbel.
Dacă eram o plantă... eram un măr de pe marginea drumului.

Dacă eram o stare a vremii... eram linistea de după ploaie.
Dacă eram un instrument muzical... eram o chitară.
Dacă eram un sentiment... eram iubirea.

Dacă eram un sunet... eram soaptă.
Dacă eram un cântec... eram susur.

Dacă eram un film... eram "Ostrovul".
Dacă eram un serial... eram comedie.
Dacă eram un oraș... eram un târg medieval.

Dacă eram un gust... eram gustul mărului necopt.
Dacă eram o aromă.... eram aroma Mănăstirii Frăsinei.
Dacă eram o culoare... eram galbenul păpădiei.

Dacă eram un material... eram in.
Dacă eram o parte a corpului... eram sistemul imunitar.
Dacă eram un drog... eram blogul.
Dacă eram un accesoriu... stăteam în sertar.

Dacă eram o expresie a feței... eram ridicarea usoară a sprâncenei.
Dacă eram o materie... eram o coală albă de hârtie.
Dacă eram un personaj din desene animate.... eram Jerry.
Dacă eram un număr... eram 9.
Dacă eram o mașină... eram un Trabant tunat.
Dacă eram o haină... eram un kimono.

UPDATE (19.32): Leapsa a fost preluată de Diana. Suntem cu ochii pe eran. :)

...just me... Tu? :)

Loialitatea îngrădeste?

2010-07-19T23:42:00.004+03:00

Prietenia nu e o relatie exclusivistă. În mod normal, prietenii îsi păstrează libertatea si chiar o dezvoltă. Si totusi... O fi loialiatea o îngrădire?

Îmi dau cu părerea, deci exist

2010-07-17T22:28:00.005+03:00

Tragedia Mădălinei a deschis robinetul fanilor, a spart conducta cu psihologi de ocazie si cu moralisti de baltă. Fiecare dintre noi am simtit nevoia de a ne da cu părerea, de a explica si de a cataloga. Peste câteva zile, altele vor fi subiectele si nevoia noastră de a ne conecta la emotionalul colectiv va fi satisfăcută din nou. Întrebarea este: suntem constienti că vietile celor ale căror întâmplări le disecăm sunt reale? Nu trăim în telenovele, ci în vieti care, uneori, dor.

Câti o mai iubeam pe fata dragă?

2010-07-14T18:08:00.005+03:00

Pe Mădălina o iubim cu totii acum. Dar...când trăia, câti o mai iubeam? Ne extaziem în fata fiecărui pseudocântăret si uităm de adevăratele voci. Asa ne mor valorile, una câte una, iar noi rămânem tot mai tristi, fără să stim...

Soarele răsare iar si iar...

2010-07-10T20:45:00.006+03:00

Citisem despre alternanta dintre tendintele euforice si cele depresive... În popor se spune că, întotdeauna, după soare vine furtună si invers. Am cunoscut, însă, într-o zi, o persoană pe a cărei fatză se citea foarte clar starea pe care o avea. Se plângea de perioadele depresive prin care trecea. Eu îi replicam că l-am văzut de multe ori fiind vesel. Am convenit ca, pentru o perioadă, să notăm cu minus zilele în care se trezea trist si cu plus cele în care se trezea vesel. Alternanta lor era evidentă. În egală măsură, patru zile triste erau urmate de alte patru zile vesele si invers. Acesta era ritmul lui.

Faptul că a aflat de existenta acestei alternante l-a ajutat să treacă mai usor peste perioadele depresive, stiind că sunt trecătoare si că vor fi urmate de veselie. Si pe mine m-a ajutat, în perioadele mai putin plăcute din viata mea. Stiam că, având răbdare si făcând ceea ce trebuia făcut, perioada aceea va trece si va răsări din nou soarele. Până la urmă, viata e frumoasă, asa pigmentată cum e. Nu-i asa?

Sunt om, rezolv

2010-07-07T11:04:00.003+03:00

Se întâmplă uneori să nu-ti mai doresti decât să-ti bagi capul în nisip si să astepti să treacă pe lângă tine câte o perioadă secetoasă. Din păcate sau din fericire, nu suntem struti, asa că...

Ce încurajăm?

2010-07-02T21:45:00.009+03:00

Când o persoană devine dependentă de alcool, terapia acesteia trebuie să fie însotită de consilierea apartinătorilor. De ce? Multi ar spune că motivul principal ar putea fi faptul că acestia sunt primii afectati de comportamentul adictiv al alcoolicului. În parte au dreptate, dar adevăratul motiv este acela că apartinătorii pot avea un rol important în etiologia si în mentinerea adictiei.

Când alcoolicul rămâne fără bani, cineva îl ajută, când lipseste de la serviciu, s-ar putea ca unii să-l acopere, când face o tâmpenie, cei apropiati se străduiesc să-l scoată basma curată s.a.m.d. Aceste gesturi, bune în aparentă, îi iau alcoolicului posibilitatea de a-si asuma responsabilităti si îi încurajează comportamentul.

Acest fenomen de codependentă nu apare doar în cazul adictiilor, ci si al unor deprinderi antisociale. Să vezi că un apropiat al tău se manifestă antisocial si să-i dai semnale pozitive, înseamnă să contribui la încurajarea acestuia spre auto si heterodistrugere. E ca si cum l-ai vedea pe unul care se îndreaptă în viteză spre o prăpastie si a da din cap aprobator. Poti să te minti, după prăbusire, că n-ai făcut decât să misti capul putin sau că aveai o muscă pe cap si ai alungat-o. Răul va fi fost deja făcut. Asa că, dacă un prieten greseste, eu îi spun părerea mea sinceră si la fel astept si de la el. Răul piere mai usor când e furnică. Mai târziu, când va deveni leu, greu va mai scăpa prietenul meu de el. Părintele Cleopa numea păcatul "furnicoleu", subliniind exact necesitatea reactiei timpurii.

De spiritul critic, cel fără de răutate, avem mare nevoie. Cei care îsi ascultă în primul rând criticii si mai putin corul lăudătorilor, găsesc mai usor drumul.

Cine e Buricul?

2010-07-01T22:27:00.003+03:00

Un blogăr scrie un articol... Propune o temă spre dezbatere... Ceilalti preiau tema si scriu si ei câte un articol. Putini vor să comenteze pe blogurile celorlalti si, dacă o fac, au două motive principale: din complezentă si pentru a atrage atentia asupra propriilor bloguri si articole. Suntem un popor de autori... Nu ne e drag să comunicăm, ci să fim în prim plan. Si, pentru că nu avem cu totii idei, le preluăm urgent de la ceilalti, ca toti nonconformistii.

Ne plac începuturile povestilor în care noi suntem Feti-Frumosi si Ilene Cosânzene. Cine să fie, însă, celelalte personaje? Un Buric, două Burice, trei Burice, ... n Burice... Bietul Pământ!

Dacă noi am fi astri, Universul s-ar transforma în pulbere, pentru că nimeni nu vrea să graviteze. Ce bine că suntem doar bloggeri! Dar suntem constienti de asta?

Sfintii Petru si Pavel

2010-06-29T16:59:00.006+03:00

Stiam, până astăzi, că Sfântul Petru s-a lepădat de Hristos, DESI i-a promis că nu-l va părăsi niciodată. Am aflat, însă, că lepădarea a avut loc tocmai PENTRU că a făcut promisiunea. La fel se întâmplă cu orice laudă de sine sau cu criticile pe care le aducem celorlalti, uitând că suntem niste bieti oameni si că doar bunătatea si dragostea Lui Dumnezeu ne tin vii.

Omul e ca un copil care învată să se dea pe bicicletă, iar Dumnezeu e ca si tatăl care tine jiltul, ca să nu-i cadă copilasul. De câte ori copilul se laudă că a învătat deja să-si mentină echilibrul pe bicicletă, tatăl îl lasă. Dacă îsi mentine cu adevărat echilibrul, e bine, dacă a fost o simplă laudă, va lua contact cu pământul.

Fiind un tată iubitor, Dumnezeu l-a ridicat si i-a sters lacrimile pe care Sfântul Petru le-a vărsat din plin, lacrimi curătitoare si tămăduitoare, lacrimi ale căintei si ale iubirii... Apoi i-a dăruit darul cel bun, harul divin si i-a păstrat un loc în Ceruri. Credinta populară îl imaginează pe Sfântul Petru ca fiind însusi cel care tine cheile Împărătiei.

Sfântul Pavel, bazându-se doar pe puterea sa spirituală si intelectuală, pe tot ceea ce a învătat, a ajuns să fie de fată la uciderea cu pietre a Sfântului Stefan si, mai apoi, să-i prigonească pe crestini. Pe drumul Damascului, însă, Sfântul Pavel a primit Adevărul si întreaga sa viată s-a schimbat.

Oricât ne-om crede noi de puternici, de întelepti, de frumosi, fără Dumnezeu suntem slabi, cinici si urâtiti. Chiar inteligenti fiind, e de ajuns ca un singur vas de sânge să ne plesnească în cap si ne transformăm în idioti. Gândurile, emotiile, sentimentele, impulsul de a scrie, posibilitatea de a ne misca mâna s.a., sunt minuni care s-au banalizat în ochii nostri nerecunoscători. Se spune că în sala de asteptare din fata reanimării nu există atei. Când cineva e în comă, miscarea unui deget e o minune. Să ne bucurăm, asadar, de fiecare dar ca de o minune!

Ambii sfinti au primit cununa martiriului si, plini de harul Lui Dumnezeu, au pus bazele Bisericii. Sfintii Petru si Pavel sunt daruri pe care Dumnezeu ni le-a lăsat peste timp, cu toate învătăturile lor. Personal, din această zi as vrea să păstrez lectia smereniei, căci „...dreptatea noastră, toată, ca o cârpă lepădată...”(Isaia 64,6).

Echilibristica umanitătii

2010-06-28T21:23:00.007+03:00

Am întâlnit, în realitate si pe bloguri, oameni impulsivi, furiosi, vulgari, dar si oameni prefăcuti. Unii cu vorbe mizerabile, altii cu cuvinte mieroase. Din fericire, am întâlnit si oameni egali cu ei însisi. Vulgarii cred despre ei că sunt sinceri, prefăcutii se simt întelepti, dar mie îmi plac cei cărora nu le este teamă si nici jenă să folosească acelasi limbaj, oriunde s-ar duce. Judecati voi! Si, dacă nu vă place să puneti etichete, desi unele erau de mult lipite si s-au impregnat puternic, atunci referiti-vă la vulgaritate, prefăcătorie si omenie egală cu sine!

Leapsa!

2010-06-27T21:28:00.005+03:00

Zodia: Berbec

Aş vrea: ...o librărie-bibliotecă, într-o clădire cu iz boem-medieval, cu prăjiturele si ceai, cu discutii plăcute si cu o carte pusă la copt si depozitată, cuvânt cu cuvânt, în laptop. Cum n-o mai fi criză de atunci înainte, ca să-l parafrazez pe Eminescu, ar fi o afacere de familie, fără griji, pentru că nu m-as baza pe câstig, ci doar pe schimbul de idei, pe liniste, pe bucuria întâlnirii si pe creativitate.

Păstrez: ...speranta si entuziasmul.

Mi-aş fi dorit: ...să călătoresc mai mult.

Nu-mi place: ...ca oamenii să rămână supărati pe mine.

Mă tem: ...de consecintele propriilor mele greseli.

Aud: ...că ne cresc taxele.

Îmi pare rău: ...că am rănit odată.

Îmi place: ...să descopăr.

Nu sunt: ...mai bun decât ceilalti.

Dansez: ...doar de nevoie.

Niciodată: ...nu-mi voi pierde credinta.

Par: ...echilibrat si calm.

Plâng: Eeeu?

Nu-s niciodată: ...pedant.

Nu-mi place la mine: ...că mă pierd în amănunte.

Sunt confuz: Acum.

Am nevoie: ...să mă adun si să mă concentrez pe ceea ce e esential.

Ar trebui să: ...dau cuiva leapsa.

Să ne-ntrebăm?

2010-06-26T20:23:00.004+03:00

De ce mă-ntreb? Ce nevoie am de întrebări? Cred că de fiecare dată când începem ceva, cel putin în mod inconstient, ne întrebăm de ce am pornit pe acel drum si unde vrem să ajungem. Si, chiar dacă întrebările rămân negândite, într-un fel sau altul, căutăm răspunsuri la ele. Nu e ceva rău să ne întrebăm. Problemele apar doar când primim răspunsuri nedorite la întrebări neexprimate. Cele exprimate ne ajută să ne adaptăm la răspunsurile pe care le vom primi, să le reformulăm si să exersăm echilibristica existentială între întrebări si răspunsuri.

Chiar... Ce ati dori să vă întreb? Si ce vă întrebati voi însivă? Sau la ce întrebări ati vrea să vă răspund? Curiozitatea e bună, dacă si gândul ti-e curat.

Spre alte bloguri si, din când în când, printre voi

2010-06-24T20:53:00.006+03:00

M-am gândit să-i urmez sfatul Loredanei si să caut pe alte bloguri oameni dispusi să schimbe idei, nu doar mlădieri pisicesti sau replici scabroase jokeriene, asa că nu am să mai scriu atât de des. Din când în când, voi mai veni să-i mai ard câte un "z" doiculuidetreflă, iar pe ceilalti vă voi mai taxa din când în când sau doar vă voi saluta.

Am întâlnit prin acest colt de lume virtuală oameni frumosi care se pierd în autoadulatie sau în jocuri reciproc laudative. Mi-ati părut o mică sectă afectivă si doar schizofrenia Jokerului a mai rupt putin ritmul.

Vă salut! Voi mai trece prin sătucul vostru.

P.S.1: Mai corectati-l din când în când pe micul agramat!

P.S.2: Joacăre, se scrie corect "recunostintă", nu "recunostiintă", "nu mă iau", în loc de "nu mă i-au", "într-o", nu "întro", "creează", nu "crează" s.a.m.d. Da, stiu. Esti unic, nonconformist, dar astea nu sunt motive să rămâi banal în prostia ta.

P.S.3: "Replay" pentru înjurături. :))

P.S.4: Sunt curios dacă are cineva maturitatea de a integra ceea ce am scris.

O fereastră întredeschisă

2010-06-23T00:06:00.008+03:00

De ce scriem noi pe bloguri? Poate pentru că avem câte ceva de spus. Fiecare îsi descoperă o parte pe care vrea să o dezvăluie în această lume semireală, cu oameni reali, dar ascunsi sau îndepărtati. Te simti oarecum protejat de distanta fizică si spui ceea ce, poate, nu-i spui celui de lângă tine.

Mai sus am făcut o supozitie si astept confirmări. Eu însumi o infirm, prin ceea ce scriu. Ca si cum nu e suficient ceea ce fac în realitate, continui în lumea virtuală. Nu sunt un om politicos, dar iubesc oamenii si cred în capacitatea noastră de a fi mai buni. Deseori, sunt combativ, dar am tendinta de a mă împrieteni si capacitatea de a ierta. Nu port ranchiună si zâmbesc des. Stiu că, pentru a-l distruge pe un om, e suficient să-i ridici în mod nejustificat stima de sine si mai stiu că fiecare om are nevoie de motivatia necesară pentru a evolua. Nu astept de la om mai mult decât poate el da. Astfel, am parte de mai putine dezamăgiri. Cred că suntem, fiecare în parte, unici si avem misterele noastre. În afară de numele meu, nu as scrie niciodată despre mine cu majuscule. La fel, nici despre ceilalti. Suntem importanti, dar să nu exagerăm!

Putin realism nu ne strică!

Plictisitor

2010-06-22T17:53:00.004+03:00

Am întâlnit pe aici o constelatie de bloguri boeme, fără atitudine si fără vână. Autorii schimbă vorbe duioase, cuvinte care se astern lent la coada câte unui articol. Ce plictiseală!

O lacrimă pentru omul Michael

2010-06-21T19:52:00.021+03:00

Jokerul a scris un articol plin de emotie, un articol la care reactionează afectiv toti fanii lui Michael si nu numai. Eu nu sunt fan si, în general, sunt sceptic la modelele umane care sunt împinse spre idolatrie. Cred că omul Michael a devenit o victimă a supervedetei Michael sau, mai degrabă, a oamenilor care, îmbătati de talentul său si dornici de perfectiune, l-au ridicat în zone în care aerul era atât de rarefiat, încât viata nu mai era posibilă.

Oamenii vremurilor trecute trăiau în comuniune cu Divinul. Că erau adepti ai monoteismului sau ai politeismului, ori simpli animisti, simteau prezenta Divinitătii. Societatea modernă, odată cu tehnicizarea, cu secularizarea, cu darwinismul si cu freudismul, a intrat într-un proces de negare si de "îndepărtare" a Divinului. Acesta, însă, se întoarce. Cum? Foarte simplu. Sunt atribuite puteri divine omului, fie că acesta e o vedetă, un lider politic, om iubit sau chiar propriul eu. Divinizarea a ceea ce are toate slăbiciunile si păcatele omenesti, "sfintirea" obiceiurilor celor mai bazale sunt semne ale decăderii spirituale ale societătii omenesti.

Acest fenomen distruge visurile copiilor care, la un moment dat, văd că supraomul e un biet păcătos, căzut ca o păpusă tristă, dar, mai ales, el îl striveste pe cel care, mustind de talent, a fost ridicat pe culmile unei popularităti ucigase. Vă vine să credeti că astfel de superstaruri, adulate de sute de milioane de oameni, se simt golite, singure si triste? De ce oare?

L-am văzut pe Michael, cel din copilărie si din tinerete, de când era un negru cret, genial si vesel. În paralel, am văzut imagini cu acelasi personaj, după foarte multi ani de celebritate: trist, chinuit, stingher, acuzat de cele mai scabroase fapte... Mi-a părut rău de el. Nu se va transforma într-o stea, ci va merge, dacă Dumnezeu se va milostivi de el, lângă baba Safta din satul bunicilor mei.

Cei care îl iubiti pe Michael, nu îl transformati într-un zeu, ci ascultati-i melodiile cu drag, apoi vărsati o lacrimă si spuneti o rugăciune pentru el! Mai mult se va bucura.

P.S.: Îi multumesc Jokerului pentru că mi-a prilejuit scrierea acestor rânduri. Nu am vrut să-l combat în articolul de fată, ci am simtit doar nevoia să completez.

Motto:

Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

Matei, 22.21

Încotro?

2010-06-19T20:05:00.007+03:00

Am văzut la Antena 3 o emisiune cu Radu Câmpeanu. Dincolo de prestanta seniorului si de imaginea de lord a lui Ion Ratiu, am revăzut imagini filmate în zorii democratiei românesti. Acum mă simt ca la apusul acesteia si încă mai pendulăm între Iliescu si Băsescu. Nu pot să nu mă întreb: cum ar fi arătat România, dacă în urmă cu 20 de ani sau oricând, de atunci până în prezent, am fi ales democratia si nu hăhăiala spre dictatura care ne bate la usă cu piciorul, zguduindu-ne usa din tâtâni? Am avut o tentativă în 1996, dar ne-a trecut repede. De ce suntem chemati oare să alegem între incompetentă si coruptie si de ce le alegem întotdeauna pe amândouă?

Din păcate, elitele românesti au fost ucise, arestate sau fortate să plece. Valorile au fost răsturnate în perioada comunistă si asa au rămas. Am schimbat oamenii, dar am pus altii, ghidându-ne după ceea ce poporul acesta a fost dresat să aleagă. Tupeul si aroganta, minciuna si agresivitatea sunt încă apreciate de acest popor. Altfel, cum oare se explică realegerea unui presedinte care, întrebat de ce a lovit un copil, a răspuns cu nonsalantă: "Poate o fi spus ceva copilul.", ca si cum acest motiv ar fi fost suficient pentru a-l pocni, pentru ca, după ce s-a dezmeticit, să mintă cu nesimtire si să verse noi lacrimi de prostire a natiei.

Încă suntem îndobitociti si mă întreb cât om mai răbda ca bivolii?

Mai e vreo sansă pentru Joker?

2010-06-19T14:12:00.008+03:00

Mai nou, să fii agramat înseamnă să te dai anti "politic corect". E o foarte usoară scăpare a micilor loaze să spună că ar scrie bine, dar nu vor. Nonconformismul poate fi util, dar nu este o valoare în sine. Între rebeli există unii cu scop, dar si niste bieti zgârie brânză.

Să ne imaginăm că un om îsi propune să devină un bun jucător de sah. Primul lucru pe care îl are de făcut este să învete regulile. După ce acestea au fost interiorizate, omul poate deveni creativ, combinând si anticipând diverse scheme de joc. Dacă, însă, individul e un infantil, va muta piesele alandala, fără nicio noimă si va spune că este iesit din comun, făcându-si din asta un titlu de glorie.

Dragilor, fiti creativi, nu idioti! Diferenta dintre creativi si idioti constă si în numărul de cuvinte pe care acestia le au în vocabularul activ. Jokerul, de exemplu, e tipul de idiot clasic, un om care nu stie decât să-si satisfacă propria coprofagie si să reverse asupra tuturor ceea ce a îngurgitat. Din păcate pentru el, nu reuseste decât să se murdărească.

As fi vrut si eu să le multumesc părintilor săi, dacă l-ar fi învătat bunul simt. Se pare, însă, că tristul personaj a fost legat în spatele privatei si în primii ani de viată a învătat să exprime doar ceea ce a mâncat. O mai fi vreo sansă pentru el?

Nicu alternativu'

2010-06-19T02:16:00.001+03:00

"Debaraua lu' Nicu", interesant blog! Dacă îl vizitezi, simti o lume veselă înconjurându-te, nonconformismul făcându-ti complice cu ochiul si atitudinea insinuându-se. Nu poti să nu zâmbesti accesându-l si să nu zăbovesti un timp. Deschizând debaraua, e imposibil ca Nicu să nu te electrocuteze nitel. E conectat la curent alternativ si îti generează senzatii care, la rândul lor, alternează între România lui Caragiale si cea a umorului de mâine. Un adevăr se afirmă de la sine: debaraua e plină cu surprize plăcute, chiar dacă ele reflectă realităti crude. Haz de necaz...100% românesc.

Utecistii de ieri si sindromul Stockholm

2010-06-18T21:33:00.008+03:00

În vara anului 1973, cartierul Norrmalmstorg din Stockholm si, mai apoi, întreaga psihiatrie s-au cutremurat. Doi indivizi au atacat banca Sveriges Kreditbanken si i-au luat ostatici pe cei patru functionari ai băncii, printre care si casiera. După 6 zile în care cei patru au trăit sub amenintarea armelor, când, în sfârsit, fortele de ordine au reusit să pătrundă în bancă, au avut teribila surpriză de a fi înfruntate inclusiv de cei luati ostatici. În plus, după un timp casiera s-a căsătorit cu unul dintre infractori.

S-a evidentiat, cu această ocazie, un mecanism de apărare activat în situatii limită, când, private de libertate, confruntate cu teama si cu violenta sau cu amenintarea, victimele preiau atributele agresorilor, comportamentele acestora, identificându-se cu cauza lor.

Zilele trecute, poporul român a fost siluit din nou. Toate institutiile îi sunt imobilizate prin politizare, resursele sunt secătuite de incompetenta si de coruptia guvernantilor, sentimentul national este terfelit, copiii sunt scosi la celebra practică agricolă... Ne întoarcem la vremurile comuniste. Utecistii de ieri, ostaticii regimului comunist, s-au identificat cu agresorii lor de ieri si le desăvârsesc crima.

Ce spuneti, însă, despre reactia palidă a miscării sindicale sau despre simpatia cu care urmele de societate civilă privesc tragicele evenimente? Sindromul Stockholm se propagă...

Jokerul frustrat

2010-06-18T18:49:00.009+03:00

Blogurile... Uneori le citesc... De obicei sunt plictisitoare... Ici, colo mai dai de câte un blog interesant, apoi revii la tot felul de ineptii. În urmă cu câtva timp, exasperat de imbecilitatea filosofică a preaplinului de sine offshorean si de îmbătosarea de pui căruia i-au crescut vreo trei pene, mi-am făcut si eu un blog. Apoi nu m-a mai enervat nimeni, până când nu am dat de piticelul ăsta de Joker.

Să citim ce scrie despre el însusi: "Multumesc parintilor mei pentru doza puternica de autenticitate transmisa si pentru libertatea acordata de a ma recreea." Omul îsi imaginează că ignoranta crudă, împănată cu tupeu de băietel care si-a învătat bărbătia la coltul mesei, în timp ce adultii făceau glume pe seama usurelelor din sat, înseamă autenticitate. La masa glumetilor, însă, nu păreau să fi fost si cei trei intelectuali rurali. Oricum, profu' de română nu a fost. Altfel, nu îmi imaginez cum a putut să scrie "a mă recreea".

Mai vreti exemple de penibil jokerian? "Aceeiasi", "ia scăpat", "optiuniile", "nostrii", bleah... Ce agramat!

Cât de frustrat poate fi băietelul ăsta care consideră că limba română aproximativă e suficientă pentru a se ridica si a face judecăti de valoare? Se luptă el cu cliseele... Ce jalnic cliseu al fiecărui sfertodoct.

Elucubratiile sale, desprinse parcă din perversiunile unei minti cosuroase si transformate în fantezii sexual răzbunătoare, sunt scuipate pe blog cu o superioară silă de ceea ce nu poate atinge decât în visurile acelea ascunse.

De ce mi-oi fi bătut capul cu tristul personaj? Poate pentru că nu are încă un mentor? Sau pentru că nu a căutat nimeni un ac de cojocul său, prea greu pentru firava sa constructie intelectuală? Da' de ce i-o mai trebui ac? Doar tâsneste tupeul din el ca din dintr-un dus ieftin. Ei, cine stie? Poate o învăta si el ceva... După aceea, îl vom astepta cu reflectii, nu cu idei răsuflate.

Pentru cine nu mă crede, îi fac deserviciul si îi recomand: http://joker-giurgiu.blogspot.com/.

Comuna fugă de comun

2010-05-17T01:24:00.010+03:00

Biata Wanixa! Profesorul de română a fost prea indulgent cu ea, iar acum se crede superioară, neînteleasă de "omul comun", cel atât de putin sensibil la efuziunile ei sentimentale. De ce nu rămâne, sărăcuta, la jurnalul ei intim? Dacă îl va reciti singură, nu i se va părea schimonositor de limbă. Ce s-ar face, însă, fără doza de exhibitionism ieftin?

Si dacă, într-o zi, ne-ai face o surpriză, dragă Wanixa, si ai scrie fără nicio greseală, dacă te-ai preocupa de altceva decât de asternuturi în care doar tu vezi sclipirici? Eu cred că poti. Lasă falsa superioritate! Faptul că te smiorcăi după unul sau după altul nu te face cu nimic diferită, desi tie asa ti se pare. Ridică-te din asternut si fă ceva care să te împlinească! Atunci vei putea fi cu adevărat deosebită. Astept un articol pe această temă.

Baftă!

O altă vizită. Azi, un blog al prieteniei.

2010-05-09T22:07:00.004+03:00

Astăzi am intrat pe http://myspot-kirstday.blogspot.com/ si am găsit un blog al prieteniei, al umorului de bună calitate, al bucuriei si al comunicării frumoase, deschise, naturale... Un blog complex si plăcut, vizitat de oameni de calitate (excluzându-l pe unul mascat, care a intrat pe blog cu ditamai pălăria pe cap).

Ati observat că oamenii frumosi nu se străduiesc să pară în vreun fel sau în altul? Ei sunt, pur si simplu, frumosi, pentru că au asimilat valori, le fac să vietuiască firesc si să dea rodul cel bun.

Dintre mii de bloguri, si pe cel cules astăzi am să-l asez în buchetul celor care mă îmbogătesc.

La o cafea adolescentină

2010-05-08T14:42:00.006+03:00

Am vizitat http://www.blogudincafea.blogspot.com/ si am regăsit savoarea adolescentzei, genialitatea versului în sâmbure, disponibilitatea naivă si extraordinară de a lupta pentru valori, creativitatea frumos asternută si iar învolburată spre reasternere, fuga în imaginatie si itirea strengărească într-un colt de realitate...

Toate acestea m-au surprins la o cafea... Si mi-au plăcut.

Oaspetele fluturelui aristocrat

2010-05-05T23:59:00.000+03:00

În această seară îmi las sabia să se odihnească putin în teacă si citesc http://larosejaune.blogspot.com/ . Spiritul critic, însă, îl păstrez aproape, doar-doar mi-oi satisface cinismul, dar acesta mi se îmbunează si un zâmbet admirativ îmi schimbă mimica. Întâlnesc pe acest blog prietenie, sensibilitate, iubire, imagini frumoase... Nimic nu mă tulbură, nimic nu-mi trezeste tendinta de a contra, cea atât de natural împletită imboldului de a scrie pe bloguri.

Pe blogul mai sus mentionat te simti de parcă ai fi în vizită la o familie de aristocrati prietenosi. Simti distinctia si naturaletea... Cine mai are nevoie de ironie? Vrei doar să poposesti nitel si să te lasi sedus de verb si de imagine...

Îmi scot sabia din locasul ei si o salut pe autoare. Mă înclin si merg mai departe. Am să mai revin, cu sigurantă. :)

În vizită la regizorul din vale

2010-05-04T23:36:00.013+03:00

Dacă în articolul trecut l-am avut în vizor pe bietul Offshore, astăzi vă prezint un alt filfizon, de această dată unul care are succes doar la sine. Dacă vizitati http://patroaia-vale.blogspot.com/, veti putea privi, în toată splendoarea sa, autoadmiratia. Regizorul propriului său film, Sorinho, s-a distribuit în rolul lui Făt-Frumos si scoate pe tastatură ineptii care se cred celebre, adânc frământate în cămăruta lui tristă de burlac.

"Viata mea, capodopera mea" e filmul pe care crede că-l regizează. Nu-l contraziceti! Dacă vreti să-l ajutati, intrati în sala de cinema si vizionati-i înregistrările de pe peliculă! E jalnică sala cu un singur spectator, fie el regizor, scenarist si actor principal, chiar dacă referintele de pe propriu-i blog sunt favorabile.

Pe orice amator de banalităti îl sfătuiesc să se oprească pentru câteva clipe din lecturarea profundă a tabloidului "Libertatea" si să citească articolele de pe blogul mai sus amintit. Îsi va dori să revină iar si iar, până la plictiseala maximă.

Egoism fără rest sau hainele cele vechi ale filfizonului

2010-05-02T20:46:00.008+03:00

Astăzi as vrea să-i fac reclamă gratuită blogului aflat la adresa http://offshoregeo.blogspot.com/ . Îl citesc de câteva zile (vreo 10) si mă tot mir. Autorul pare un tip inteligent, chiar cu o brumă de cultură, dar e certat cu gramatica si, uneori, cu logica. Plin de sine până la limita patologicului, atrage în raza sa de actiune câteva dudui destul de triste si de frivole în acelasi timp, gata să dea pe spate în fata filfizonului.

În tara în care orice absolvent de drept se crede jurist eminent, fiecare student la filosofie se simte Cioran, fiecare fătucă părăsită pentru trei zile îsi plânge asternutul gol, în aplauzele unor saltimbanci tristi, în această tară a apărut salvatorul blogger plin de sine până la refuz.

Impresionantul mentism al autorului nu ar fi tulburător, dacă nu ar fi combinat cu propriile-i obsesii megalomanice si cu delirul paranoid scăpat de sub control, mereu în căutare de hrănitori ai orgoliului său famelic.

Egoist cu pretentii de egotic, sublimându-si pornirile usor perverse în scrieri cu pretentii filosofice, confundă dăruirea de sine a îndrăgostitului cu sadismul violatorului sau chiar cu o imaginată plăcere depravată a victimei. "Iubirea fără rest", titlul atât de promitător, se transformă într-o contorsionată dăruire fără voie. Confuzia trăirilor devine din ce în ce mai evidentă si, bineînteles, e negată cu superioritatea geniului pustiu. Nu stie, bietul de el, că nu orice ratat are ceva de geniu în el, că nu orice pustiu e un neînteles teren mănos.

Fugind de propria-i singurătate, de propriu-i gol interior ca de non-existentă, omul se autoiluzionează si orice perturbare a acestei fictiuni îi dezveleste coltii. Măi, măi...

În felul lui, autorul blogului mai sus mentionat nu ar fi băiat rău, dar nu tine la dialog, nu are argumente pentru a-si sustine ideile si se multumeste doar cu propriile-i elucubratii cu pretentii culturale. Asa cum împăratului care umbla dezbrăcat i-au făcut rău toti cei care i-au "admirat" vestmintele si i-a venit mintea la cap doar când un copil i-a spus adevărul, si auto-iluzionistului Offshore nu i-ar strica un dram de realism si putină umilitate.

Eu mi-am făcut datoria si i-am spus adevărul. Mai mult decât atât nu am ce să-i mai spun. Dacă întelege, bine, dacă nu, se poate retrage în carapacea iluzorie preeminentei proprii.

Limba română si micii îngâmfati de blog

2010-04-26T23:32:00.000+03:00

Citesc mai multe bloguri si mă îngrozesc de calitatea limbii române utilizate. Unii îsi fac un titlu de glorie din libertatea de a silui limba română si se consideră liberi să-si contorsioneze, voluntar sau involuntar, limbajul.

Să gresesti e una, dar să te consideri reîntemeietor de limbă, asta intră în arsenalul fiecărui frustrat supracompensat, cu ifose de macho pseudointelectual de blog.

Limba română e frumoasă, asa cum e. Să nu o urâtim! Luati atitudine fată orice utilizator de blog care îsi batjocoreste limba! E o chestiune de bun simt.

Vom reveni cu exemple concrete. :)

Zzz...

2010-04-24T19:41:00.000+03:00

Gata! Mi-am făcut si eu blog. M-am săturat să tot stau la cheremul bloggerilor, să astept să-mi posteze doar comentariile care le convin, care nu-i pun în inferioritate. De acum, sunt blogger si îi voi cresta pe toti cei prea îngâmfati, pentru ca orgoliul lor supradimensionat să nu genereze o presiune prea mare si să nu producă o explozie de prostie. Ne ajunge un nor de cenusă. Vă dati seama ce ar însemna ca tupeul să împută atmosfera? Eu nu fac decât să mai scad din presiune. Un "Z" si gata, omul e vindecat. Dacă e nevoie, repetăm figura.