Pe Mădălina o iubim cu totii acum. Dar...când trăia, câti o mai iubeam? Ne extaziem în fata fiecărui pseudocântăret si uităm de adevăratele voci. Asa ne mor valorile, una câte una, iar noi rămânem tot mai tristi, fără să stim...
da...o lectie pe care o vom uita...asa cum le-am uitat si pe celelalte.... artistii mentin sufletul tanar al unui popor...indiferent de varsta lor....pentru ca ei ard pentru ca noi sa ne incalzim.... de la o vreme...se face din ce in ce mai frig....
Nu ma numaram pe lista fanilor ei, nu-mi placea nici stilul in mod special, insa imi placea modul in care se prezenta, feminintatea, modestia, zambetul, profesionalismul. Pe mine m-a socat faptul ca s-a sinucis, proaspata mamica. Ce drama o fi fost in sufletul ei, de a recurs la gestul ultim?! :(
Mă gândeam...cât trebuie să-si urască un om corpul ca să si-l ucidă cu...insecticid?
La fel gândeam si despre cei care se aruncă în fata trenului. Ce durere, chiar fulgerătoare, trebuie să tâsnească din fiecare celulă strivită de rotile de tren... În fata perspectivei acestei dureri, există oameni care aleg, totusi, să se arunce... Vă dati seama ce durere e în sufletul acestor oameni, dacă o aleg pe cealaltă, cu gândul că vor scăpa de cea sufletească. Din păcate, ea de abia începe, după un astfel de gest... Cutremurător! :(
Toate astea mă sperie....inclusiv ideea trenului...Brrrr...sadic. Dar, îmi aduce aminte că, mintea omenească e capabilă să scornească cele mai negre gânduri....
Depresia gravă ne deconectează de la aspiratii si de la normalitate. Orice altceva am gândi noi, nu se potriveste cu logica din acele momente ale sinucigasului.
Nu stiu cum gandeste un sinucigas, nici nu mi-as dori sa stiu, dar un lucru stiu sigur: daca-l porti pe Dumnezeu in suflet, daca te rogi cu inima, aceste ganduri negre iti vor fi straine.
Sufletul sinucigasului e chinuit de îndepărtarea de Dumnezeu si de neputintă. Căzând în deznădejde extremă si în înselare, bietul om se pierde în îngrozitorul păcat. :(
Ce îl împinge spre această îndepărtare? Poate micile si marile înselări, poate învârtosarea inimii, poate o boală sau păcatele nemărturisite, poate mândria atât de des si de intens cultivată... Cine stie? Omul e atât de complicat uneori.
e amuzant cum tot"poporul" o "iubeste/iubea" si cum ei toti "sfatosii si inteleptii" isi dau cu parerea ca...cum si ce, ca si cum ar putea ei sti/intelege vreodata ce si cum.........de...prostia omeneasca......intotdeauna e mai usor sa-i analizazi si sa ii judeci pe altii...daca nu ar fi atit de trista situatia, as ride
da...o lectie pe care o vom uita...asa cum le-am uitat si pe celelalte....
RăspundețiȘtergereartistii mentin sufletul tanar al unui popor...indiferent de varsta lor....pentru ca ei ard pentru ca noi sa ne incalzim....
de la o vreme...se face din ce in ce mai frig....
Draga fată dragă... Dacă ar fi stiut câti o mai iubim... Păcat că uităm să ne si arătăm iubirea.
RăspundețiȘtergereDacă am sti să ne arătăm iubirea, câtă bucurie am răspândi în jur! Nu iubirea absolută, ci iubirea aceea umană, imperfectă, dar minunată.
RăspundețiȘtergeresalut, omule cu masca!
RăspundețiȘtergereNu ma numaram pe lista fanilor ei, nu-mi placea nici stilul in mod special, insa imi placea modul in care se prezenta, feminintatea, modestia, zambetul, profesionalismul.
Pe mine m-a socat faptul ca s-a sinucis, proaspata mamica.
Ce drama o fi fost in sufletul ei, de a recurs la gestul ultim?!
:(
Salut, Tuguiatule! Nu stilul muzical contează, ci dăruirea, talentul, bucuria de a fi pe scenă. Mădălina s-a dăruit si...
RăspundețiȘtergereeu nu mai pot sa dorm de cand s-a intamplat. nu pot... nu vreau...e dincolo de... :(
RăspundețiȘtergereMă gândeam...cât trebuie să-si urască un om corpul ca să si-l ucidă cu...insecticid?
RăspundețiȘtergereLa fel gândeam si despre cei care se aruncă în fata trenului. Ce durere, chiar fulgerătoare, trebuie să tâsnească din fiecare celulă strivită de rotile de tren... În fata perspectivei acestei dureri, există oameni care aleg, totusi, să se arunce... Vă dati seama ce durere e în sufletul acestor oameni, dacă o aleg pe cealaltă, cu gândul că vor scăpa de cea sufletească. Din păcate, ea de abia începe, după un astfel de gest... Cutremurător! :(
Toate astea mă sperie....inclusiv ideea trenului...Brrrr...sadic. Dar, îmi aduce aminte că, mintea omenească e capabilă să scornească cele mai negre gânduri....
RăspundețiȘtergereCe e sadic, dragă Septembrie? Ceea ce am scris sau ceea ce se întâmplă? :(
RăspundețiȘtergereDepresia gravă ne deconectează de la aspiratii si de la normalitate. Orice altceva am gândi noi, nu se potriveste cu logica din acele momente ale sinucigasului.
RăspundețiȘtergereAmbele....și, da, niciun gând al nostru nu poate înțelege sau explica momentul, pentru-că, în primul rând, el trece prin filtrul rațiunii...
RăspundețiȘtergereNu stiu cum gandeste un sinucigas, nici nu mi-as dori sa stiu, dar un lucru stiu sigur: daca-l porti pe Dumnezeu in suflet, daca te rogi cu inima, aceste ganduri negre iti vor fi straine.
RăspundețiȘtergereSufletul sinucigasului e chinuit de îndepărtarea de Dumnezeu si de neputintă. Căzând în deznădejde extremă si în înselare, bietul om se pierde în îngrozitorul păcat. :(
RăspundețiȘtergereCe il impinge spre aceasta indepartare?
RăspundețiȘtergereDar tu ai dreptate, Christinne L. Rugăciunea curată si smerită îi curătă omului mintea de gândurile cele rele si îi înveseleste inima.
RăspundețiȘtergereCe îl împinge spre această îndepărtare? Poate micile si marile înselări, poate învârtosarea inimii, poate o boală sau păcatele nemărturisite, poate mândria atât de des si de intens cultivată... Cine stie? Omul e atât de complicat uneori.
RăspundețiȘtergeree amuzant cum tot"poporul" o "iubeste/iubea" si cum ei toti "sfatosii si inteleptii" isi dau cu parerea ca...cum si ce, ca si cum ar putea ei sti/intelege vreodata ce si cum.........de...prostia omeneasca......intotdeauna e mai usor sa-i analizazi si sa ii judeci pe altii...daca nu ar fi atit de trista situatia, as ride
RăspundețiȘtergereDupă ce se întâmplă ceva, toate lucrurile par mai evidente.
RăspundețiȘtergere