miercuri, 23 iunie 2010

O fereastră întredeschisă

De ce scriem noi pe bloguri? Poate pentru că avem câte ceva de spus. Fiecare îsi descoperă o parte pe care vrea să o dezvăluie în această lume semireală, cu oameni reali, dar ascunsi sau îndepărtati. Te simti oarecum protejat de distanta fizică si spui ceea ce, poate, nu-i spui celui de lângă tine.

Mai sus am făcut o supozitie si astept confirmări. Eu însumi o infirm, prin ceea ce scriu. Ca si cum nu e suficient ceea ce fac în realitate, continui în lumea virtuală. Nu sunt un om politicos, dar iubesc oamenii si cred în capacitatea noastră de a fi mai buni. Deseori, sunt combativ, dar am tendinta de a mă împrieteni si capacitatea de a ierta. Nu port ranchiună si zâmbesc des. Stiu că, pentru a-l distruge pe un om, e suficient să-i ridici în mod nejustificat stima de sine si mai stiu că fiecare om are nevoie de motivatia necesară pentru a evolua. Nu astept de la om mai mult decât poate el da. Astfel, am parte de mai putine dezamăgiri. Cred că suntem, fiecare în parte, unici si avem misterele noastre. În afară de numele meu, nu as scrie niciodată despre mine cu majuscule. La fel, nici despre ceilalti. Suntem importanti, dar să nu exagerăm!

Putin realism nu ne strică!

13 comentarii:

  1. Acum, când recitesc, observ că am avut tendinta de a mă pune într-o lumină favorabilă. Ei, nu-i bai. Pe celelalte le vedeti voi. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate spunem ceea ce simțim și atât, poate că cei de lângă noi nu înțeleg chiar dacă ceea ce scriem pe blog lor le spunem în față, poate că uneori ne simțim atât de singuri încât scriem pe blog pentru a ne consuma din tristețe, poate că așteptăm din altă parte încurajările care ar trebui să vină de la cei care ne au în preajma lor mereu. Eu întotdeauna spun ceea ce gândesc, indiferent că interlocutorul meu e departe sau aproape, numai că oamenii nu răspund în același mod. Nu toți cel puțin. Scriem pe blog din multe motive, fiecăruia dintre noi aparținându-i scopul, motivul sau poate chiar lipsa acestora, poate că o facem pur și simplu...

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Diana

    Spui că oamenii nu răspund în acelasi mod. E mai bine asa. Cred că e mai interesant să comunici cu diversi oameni, chiar dacă unii sunt mai putin utilati. Pe lângă acestia, sunt si oameni care te îmbogătesc. Să găsesti o cale de comunicare cu fiecare poate fi o provocare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne, ce singuri suntem! Împreună şi totuşi singuri! De restul, acuma, nu mă desparte decât un monitor….de parcă aş putea să fac un salt şi să ajung în lumi necuprinse. Cumva îi simt pe cei din jurul meu, simt bucurii, dar mai ales tristețe. Cred că unii se simt singuri, alții sunt singuri, alții au ceva de împărtășit, alții din plictiseală....Identici și în esență aceeași.

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnul meu, nu un "capslock" da/sau nu, insemnatatea noastra, pt ca adevarata chintesentza, nu zace in materializari si interese individuale.
    Suntem sistem, materiale create si menite pentru un consum tragico-comic in ceea ce priveste somnolentza sinelui.
    De ce defuleaza omul?
    De ce vrea atentie?
    De ce se vrea pipait, analizat, admirat, iubit, alintat, aplaudat, motivat, catalizat, asigurat, celebrat, victmizat, bravat, etc etc etc... pt ca suntem niste specii reduse la tacere prin amnezia cu care tot revenim in nasteri repetate la randul lor.
    Dar dincolo de supliciu sau samsaraua speciei noastre, sta o adevarata forta a iubirii numita constiinta!
    Si pentru ca toti o detinem, apoi omul este cea mai importanta faptura in realitatea noastra data, iar realismul nu are ce cauta in spusele-mi, pentru ca insasi obiectivitatea e subiectiva... domnule draga :)

    Asadar de ce am apelat la blogosfera? Pentru ca ne e foame de om si de constiinte asemuite noua... si pentru ca in pofida fricilor, sechelelor, penitentelor, platilor karmice, lectiilor si cum mai vrem noi a le numi... suntem iubire si pentru asta ne tot nastem sa ne curatim de atata rezid teluric fie el si virtual!

    Maya

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine, mai e varianta că pe blog poti să si aberezi spiritual, că tot găsesti pe cineva care să dea pe spate. Cât despre singurătate, cred că această comunicare pe blog rezolvă nevoia de comuniune cam tot asa cum te ajută să-ti treacă de foame privind imagini virtuale cu mâncare.

    RăspundețiȘtergere
  7. ,,,blogurile sunt locurile in care se verifica vorba lui Oscar Wilde care spune ca trebuie sa-i dai omului o masca, daca vrei sa iti arate cine este...

    RăspundețiȘtergere
  8. Te referi la masca lui Zorro? :))

    RăspundețiȘtergere
  9. nu ma asteptam sa interpretezi atat de personal, insa, se poate aplica si acelei masti.... normal!

    RăspundețiȘtergere
  10. Era o glumă, dar...cred că ai dreptate. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Anonimatul dezinhibă, iar o mască poate declansa modificări comportamentale. William Golding, în "Împăratul mustelor", descrie transformarea în mici fiare a unor copii de cor din Anglia prin simpla pictare a fetelor.

    RăspundețiȘtergere
  12. nu esti singurul la care citesc astfel de chestiuni... de ce blog? ce facem aici? ce-i blogosfera si ce ne face ea noua? etc..

    pe mine ma amuza sa constat ca unii dintre noi odata ajunsi aici ne intrebam "ce cautam aici?" :P

    RăspundețiȘtergere