En garde!

Cel mai mult, la acest blog, îmi place libertatea pe care mi-o oferă. De obicei, sunt liber, spun ceea ce simt, dar îmi pitesc ironia, o tin legată si chinuită. Asertivitatea este compromisul excelent între modul în care vreau să reactionez si ceea ce mi se cere. Si ironia? Cu ea cum rămâne? Că are farmecul ei. Si...un pic de acid ici, un pic colo... Apoi un strop de bază...

Plictisitoare asertivitatea de zi cu zi... Aici se odihneste. În locul ei...savoarea ascutită a ironiei.

Unde-l prindeti, huiduiti-l!

"...unii mi-au dat o lectie, ceilalti si-o iau peste bot... Dar...care or fi unii si care altii? Că acum mă înjură toti... Hâc... Lasă că-i pocnesc pe toti.", pare să spună smardoiul portului.

Căprioare pe centură

E foarte cald... Vorba poetului: "Soarele s-a topit si a curs pe pământ." Gonesc pe sosea si aerul îmi vântură părul... Chiar dacă temperatura nu scade, începe să fie plăcut în masină. Mă simt ca în filmele americane. Mi-au părut întotdeauna fascinante soselele acelea care trec prin pustietăti, nicio altă masină nemaitulburând linistea.

Din visul american, însă, mă trezesc repede, în apropierea orasului. În urma unei coloane de masini, mă opresc din goana nebună si merg căruteste. Pe marginea soselei, două prostituate îsi caută clienti. Una dintre ele, încălzită nevoie mare, îsi ridică obraznic fusta, etalându-si oferta cu nerusinare, gândind, poate, că îsi va găsi mai rapid clienti. Privirile soferilor trec fugar peste trupul dezgolit... O masină opreste. Femeia se îndreaptă în fugă spre usa deschisă... Îsi prezinta marfa si pare că negociază.

Nu stiu care e continuarea... Soseaua s-a mai eliberat si gonesc din nou. Tupeul cu care îsi plimba goliciunea îmi rămâne ca o amprentă. Dincolo de el, însă, rămâne durerea profundă a sufletului gonit într-un cotlon al femeii ce se vinde. N-o fi vrut si ea să aibă parte de un sot, de copii, de o casă si de o masină? Comicul situatiei se transformă în dramă umană. Îmi pare rău de ea. Poate că, în prag de seară, îsi adună banii oferiti cu zgârcenie de tot felul de obsedati, îi împarte cu pestele cel tatuat si cu politistul care-i râde libidinos... Cu tot ce-i mai rămâne, îsi cumpără, poate, mâncare, gândind poetic si disperat: "Mănânc si plâng. Mănânc!" Sau poate că nu... Cine stie?

Update: La Realitatea TV am văzut că pe centură au fost azi Berceanu si Boc. Pe o altă centură, Videanu si Hoară... Ce se naste din prostitutie, politică se cheamă. :)

Hajutati colangereala, s'il vous plaît!

Sprijiniti proiectul Colang! După ce a făcut furori (sau fiori reci?) în Franta si în restul Europei, proiectul mai sus amintit ia forme filosofice. Nemaiputând să-si ridice fundul de pe scaunul din fata calculatorului, filosoful de blog s-a decis să facă un ban de pâine. Prin urmare, vi-l prezint pe consiliatorul, îndrumătorul, cersetoooorrruuul...Offshore. Ce stati? Donati!

Si nu ne-om strânge pumn?

Mă doare durerea tării mele, mă doare tristetea de la fiecare colt. De ce nu se transformă totul în furie? Până în 17 decembrie, Ceausescu făcuse cu mult mai putin, tinând cont de aparatul militienesc pe care-l avea la dispozitie. Crede cineva că Băsescu nu ar fi dat ordin să se tragă, că nu si-ar fi înfundat dusmanii si că nu ne-ar fi dat pâinea pe cartelă?

După ce el si ai lui au secătuit economia, au furat tot ce se mai putea, au ucis sistemul de sănătate, au sufocat învătământul si cultura, acum scot fetele la produs pentru turisti. Cât de mult mai poate coborî România, cât mai răbdăm? De ce nu ne facem pumn distrugător si mână constructoare? Un "Z" nu ajunge. Avem nevoie de încă o Revolutie, dar cine să o facă? Cine?

Un sut patriotic, vă rog!

Am fost în vizită în Austria... Un tărâm minunat si aranjat ca în povestile cu printese si cu printi. Ai senzatia că fiecare pietricică este asezată exact la locul ei. Localitătile rurale par statiuni cochete, iar Viena e o explozie de clădiri care îmbină măretia cu bunul gust. Fiecare clipă austriacă era însotită de emotia descoperirii si de senzatia lucrului bine făcut.

Cu toate acestea, după cinci zile abia asteptam să mă întorc în România. Sufletul îmi vibra ca la prima întâlnire, când goneam spre tară. Oradea ne-a întâmpinat cu aglomeratie, cu dezordine rutieră, dar era a noastră. Ne-am oprit la o pensiune cu specific românesc si ne-am bucurat da suculenta si iubita noastră Românie. Sorbeam cu privirea fiecare centimetru de tărâm transilvan si topăiam ca niste copii.

Ce diferentă enormă între cele două tări, cât de frumoasă e Austria, dar cât de îndrăgostiti suntem de România noastră, cea plină de locuri dăruite de Dumnezeu!

Zilele acestea, presedintele ne-a vorbit foarte frumos despre iubirea de patrie, ne-a înduiosat cu lacrimile sale si ne-a dat noi sfaturi. Ar putea cineva să facă un minim gest de patriotism si să-i ardă un sut zdravăn în fundul ăla de bătăus al cartierului? Eu îmi iubesc România. Stiu că sunt oameni care o pot iubi profund si de departe, dar eu am nevoie să o văd, să o pipăi, să o miros, să o trăiesc. Din păcate, acum miroase a Băsescu pe aici, dar ne vom vindeca. Chiar, stie cineva cum se numeste presedintele Austriei?

Drumul spre casă

Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?" Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!" Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!"

Facerea 3.1-4

Iubindu-l pe om, Dumnezeu l-a făcut după Chipul si Asemănarea Lui si toate libertătile i le-a dat în Eden. Totusi, fiind ca si Dumnezeu, dar nu Dumnezeu, omul a primit o singură limitare: să nu mănânce din rodul pomului celui din mijlocul Raiului. Orice altceva putea să facă.

Cum a venit, însă, ispita? Sarpele a început relativizând: "...a zis El, oare...?", apoi a conchis: "Nu, nu veti muri!"

Această relativizare tulbură minti si astăzi, amestecă limite si generează teorii din ce în ce mai elucubrante, rătăcind oamenii pe drumuri fără norme, fără Iubire si fără de nădejde. Ne pierdem repere, ne vâjâie constiinta, evoluăm material si involuăm spiritual...

Am alungat Divinul si am rămas atât de singuri... Apoi, ne-am creat propriile divinităti si le zâmbim jalnic si disperat. Nu e, însă, totul pierdut, dar mai vrem noi să ne oprim din nebuna cursă, să ne regăsim si să ne plecăm genunchiul în fata Celui care ne iubeste?

Marea, la mine în grădină

Mi-e dor de mare... As vrea să sar acum în apă si să mă lupt cu albele valuri, apoi să mă plimb pe nisipul ud, acolo unde marea sărută tărmul... Să simt mirosul nisipului si să mă îmbăt de briza mării, să mă dizolv în bucuria de a fi... si să tac, din motive desculte, soptite suav de regina noptii, cea din înflorita mea grădină. Si ce-i mai simplu si mai firesc, decât să-mi las gândul să zboare, condus de înmiresmata Regină? De ce marea? Nu stiu, dar de ce m-as întreba?

Nulităti vestite

Piturcă... Un personaj... Becali... Alt personaj... Pe Beeecali îl stim toti, dar Piturcă... Se spune despre cineva care se încăpătânează că are personalitate. Cu alte cuvinte, dacă am o idee fixă si tin de ea, se cheamă că sunt un om cu personalitate. Si unde e complexitatea personalitătii? Când un cartofor devine model de succes, când personalităti sunt tot felul de nulităti si când profesorii sunt trimisi la produs de bisnitarul sef al tării, îti vine să iei calea pădurii si să cobori doar ca să le desenezi câte un "Z" pe dosurile lor avide de suturi.

Liniste

Cât de frumos cântă cocosul pe buza diminetii! Contemplarea noptii, mângâiată de mireasma reginei noptii, e tulburată nitel de insistenta pintenatului, dar se anină de pelerina cea încă negonită de zori si se asterne din nou linistită. Miroase a copilărie si a bucurie neînfrânată. Simtiti?

Salvati-l pe maestrul consilierii filosofice!

Colang s-a umplut de scârbă. Cam târziu, la cât era de plin de sine. Poate cineva să-i taie greata? :))

Antinomie?

Întâlnesc destul de des antinomia iubire/morală. Să fie iubirea imorală, amorală sau...dincolo de morală? Mă gândesc, însă, că iubirea, ca si constiinta morală, au fost instituite de Dumnezeu. Le-o fi pus Domnul în opozitie? Sau e doar tentatia înselătoare a fructului oprit?

Leapsa domnitei Septembrie

Ce îmi rupe sufletul?

Orice gând trist al celor dragi mie.

Ce mă ajută să merg mai departe?

Credinta si umorul.

Ce mă apasă?

Mă apasă?

Ce nu vreau să pierd?

Trenul spre Vesnicie.

Ce cred că o să se termine?

În afară de Iubire, totul.

Sunteti invitati să preluati leapsa, dacă vă face plăcere!

Nevoia de feed-back

Când e banal ceea ce citesc, când ipocrizia o simt în textul tău, când ceea ce faci nu-mi place, bucură-te că-ti spun! Multumeste-mi! Poate că mâine nu te va mai citi nimeni, pentru că nu m-ai ascultat azi. Poate. Sau poate că părerea mea nu merită să fie luată în seamă. Tu decizi!

Iar de-mi vei tulbura comoda-nchipuire și arăta-mi-vei greseli ce fac, multumescu-ti, printre bloguri rătăcitorule!