miercuri, 14 iulie 2010

Câti o mai iubeam pe fata dragă?



Pe Mădălina o iubim cu totii acum. Dar...când trăia, câti o mai iubeam? Ne extaziem în fata fiecărui pseudocântăret si uităm de adevăratele voci. Asa ne mor valorile, una câte una, iar noi rămânem tot mai tristi, fără să stim...

18 comentarii:

  1. da...o lectie pe care o vom uita...asa cum le-am uitat si pe celelalte....
    artistii mentin sufletul tanar al unui popor...indiferent de varsta lor....pentru ca ei ard pentru ca noi sa ne incalzim....
    de la o vreme...se face din ce in ce mai frig....

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga fată dragă... Dacă ar fi stiut câti o mai iubim... Păcat că uităm să ne si arătăm iubirea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă am sti să ne arătăm iubirea, câtă bucurie am răspândi în jur! Nu iubirea absolută, ci iubirea aceea umană, imperfectă, dar minunată.

    RăspundețiȘtergere
  4. salut, omule cu masca!

    Nu ma numaram pe lista fanilor ei, nu-mi placea nici stilul in mod special, insa imi placea modul in care se prezenta, feminintatea, modestia, zambetul, profesionalismul.
    Pe mine m-a socat faptul ca s-a sinucis, proaspata mamica.
    Ce drama o fi fost in sufletul ei, de a recurs la gestul ultim?!
    :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut, Tuguiatule! Nu stilul muzical contează, ci dăruirea, talentul, bucuria de a fi pe scenă. Mădălina s-a dăruit si...

    RăspundețiȘtergere
  6. eu nu mai pot sa dorm de cand s-a intamplat. nu pot... nu vreau...e dincolo de... :(

    RăspundețiȘtergere
  7. Mă gândeam...cât trebuie să-si urască un om corpul ca să si-l ucidă cu...insecticid?

    La fel gândeam si despre cei care se aruncă în fata trenului. Ce durere, chiar fulgerătoare, trebuie să tâsnească din fiecare celulă strivită de rotile de tren... În fata perspectivei acestei dureri, există oameni care aleg, totusi, să se arunce... Vă dati seama ce durere e în sufletul acestor oameni, dacă o aleg pe cealaltă, cu gândul că vor scăpa de cea sufletească. Din păcate, ea de abia începe, după un astfel de gest... Cutremurător! :(

    RăspundețiȘtergere
  8. Toate astea mă sperie....inclusiv ideea trenului...Brrrr...sadic. Dar, îmi aduce aminte că, mintea omenească e capabilă să scornească cele mai negre gânduri....

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce e sadic, dragă Septembrie? Ceea ce am scris sau ceea ce se întâmplă? :(

    RăspundețiȘtergere
  10. Depresia gravă ne deconectează de la aspiratii si de la normalitate. Orice altceva am gândi noi, nu se potriveste cu logica din acele momente ale sinucigasului.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ambele....și, da, niciun gând al nostru nu poate înțelege sau explica momentul, pentru-că, în primul rând, el trece prin filtrul rațiunii...

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu stiu cum gandeste un sinucigas, nici nu mi-as dori sa stiu, dar un lucru stiu sigur: daca-l porti pe Dumnezeu in suflet, daca te rogi cu inima, aceste ganduri negre iti vor fi straine.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sufletul sinucigasului e chinuit de îndepărtarea de Dumnezeu si de neputintă. Căzând în deznădejde extremă si în înselare, bietul om se pierde în îngrozitorul păcat. :(

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce il impinge spre aceasta indepartare?

    RăspundețiȘtergere
  15. Dar tu ai dreptate, Christinne L. Rugăciunea curată si smerită îi curătă omului mintea de gândurile cele rele si îi înveseleste inima.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce îl împinge spre această îndepărtare? Poate micile si marile înselări, poate învârtosarea inimii, poate o boală sau păcatele nemărturisite, poate mândria atât de des si de intens cultivată... Cine stie? Omul e atât de complicat uneori.

    RăspundețiȘtergere
  17. e amuzant cum tot"poporul" o "iubeste/iubea" si cum ei toti "sfatosii si inteleptii" isi dau cu parerea ca...cum si ce, ca si cum ar putea ei sti/intelege vreodata ce si cum.........de...prostia omeneasca......intotdeauna e mai usor sa-i analizazi si sa ii judeci pe altii...daca nu ar fi atit de trista situatia, as ride

    RăspundețiȘtergere
  18. După ce se întâmplă ceva, toate lucrurile par mai evidente.

    RăspundețiȘtergere