vineri, 2 iulie 2010

Ce încurajăm?

Când o persoană devine dependentă de alcool, terapia acesteia trebuie să fie însotită de consilierea apartinătorilor. De ce? Multi ar spune că motivul principal ar putea fi faptul că acestia sunt primii afectati de comportamentul adictiv al alcoolicului. În parte au dreptate, dar adevăratul motiv este acela că apartinătorii pot avea un rol important în etiologia si în mentinerea adictiei.

Când alcoolicul rămâne fără bani, cineva îl ajută, când lipseste de la serviciu, s-ar putea ca unii să-l acopere, când face o tâmpenie, cei apropiati se străduiesc să-l scoată basma curată s.a.m.d. Aceste gesturi, bune în aparentă, îi iau alcoolicului posibilitatea de a-si asuma responsabilităti si îi încurajează comportamentul.

Acest fenomen de codependentă nu apare doar în cazul adictiilor, ci si al unor deprinderi antisociale. Să vezi că un apropiat al tău se manifestă antisocial si să-i dai semnale pozitive, înseamnă să contribui la încurajarea acestuia spre auto si heterodistrugere. E ca si cum l-ai vedea pe unul care se îndreaptă în viteză spre o prăpastie si a da din cap aprobator. Poti să te minti, după prăbusire, că n-ai făcut decât să misti capul putin sau că aveai o muscă pe cap si ai alungat-o. Răul va fi fost deja făcut. Asa că, dacă un prieten greseste, eu îi spun părerea mea sinceră si la fel astept si de la el. Răul piere mai usor când e furnică. Mai târziu, când va deveni leu, greu va mai scăpa prietenul meu de el. Părintele Cleopa numea păcatul "furnicoleu", subliniind exact necesitatea reactiei timpurii.

De spiritul critic, cel fără de răutate, avem mare nevoie. Cei care îsi ascultă în primul rând criticii si mai putin corul lăudătorilor, găsesc mai usor drumul.

7 comentarii:

  1. acea critica care te face sa vezi si ceea ce nu-ti convine sa vezi,sa intelegi,sa accepti e generic numita constructiva....dar cati dintre noi au capacitatea de a fi critici fara a fi usor rautaciosi?
    prea putini...pentru ca am uitat incet incet sa ne gandim cu drag si dorind binele pur si simplu la cei din jur...apropiati sau nu...
    dar si asta face parte din viata....din viata reala....

    RăspundețiȘtergere
  2. Critica poate fi, e drept, constructivă sau distructivă, ca si linguseala.

    RăspundețiȘtergere
  3. Instinctiv, ne plac cei care ne laudă si ne displac cei care au păreri nefavorabile imaginii noastre. Tine de tactul criticului si de maturitatea criticatului ca efectul să fie bun. Cele două pot fi invers proportionale.:)

    Si poate termeul "critică" ar putea fi înlocuit cu cel de feed-back. Asta ar putea să implice asertivitatea, cea pe care o lăsăm la o parte de multe ori. (Era o autocritică.)

    Când primim un feed-back, fie că ne este pe plac, fie că nu, răspunsul constructiv este "multumesc". Distructiv ar fi să ne găsim tot felul de justificări sau să replicăm agresiv. Pentru asta, însă, mai avem nevoie să crestem. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. personal,nu-mi plac laudele gratuite sau putin fundamentate....imi place cand imi sunt recunoscute meritele...e adevarat :)
    e important cum critici pe cineva...punandu-l la zid si ciuruindu-l nu obtii decat un om ranit si speriat la gandul ca va fi pus din nou la zid daca nu va fi ok pe viitor...
    uite...imi amintesc ceva....poate e un pic prea extinsa povetioara mea dar din ea am invatat cum sa spun cuiva ce nu e ok la/cu el....
    cand eam mica si faceam evident tot felul de lucruri nefacute :)....bunica mea nu ma certa niciodata....nici gand de alte corectii....
    ea incepea sa-mi povesteasca ca si ea,la varsta mea a facut ceva similar si imi explica cum a iesit ea din acea situatie sau ce i-au spus cei din jur ca ar fi ok sa faca ca sa depaseasca acel moment neplacut....
    evident ca era un subterfugiu...dar eu era convinsa de adevarul spuselor ei...si faceam intocmai....
    asa fac si eu cu cei din jur...atat cat este posibil dar nu la modul acesta simplist...
    sunt putini cei care nu-mi accepta critica....cei mai multi vin si imi spun''hai....zi ce parere ai....ca in tine am incerdere''
    si asta e un alt aspect...increderea pe care o ai in persoana care te pune''la zid''....:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu-ti plac laudele gratuite? Dar cu lauda de sine cum stai? :) Aaa..., era argumentată. Asa da. :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Glumesc. Ai prezentat o metodă bună pentru copii. E adevărat, si cu unii adulti e cam la fel. Mie îmi place să vorbesc deschis si direct. Câteodată mai ating, dar cu cei mai multi sunt asertiv. Pe blog, îmi place si duelul. Dacă am cu cine...

    RăspundețiȘtergere
  7. da...am observat :)
    din pacate pentru tine...sau din fericire? :) nu prea ai oponenti sau poate nu sunt suficient de curajosi...
    unii au intalnit varful destul de ascutit al lui''zorro''si probabil nu mai vor sa repete experienta :)

    RăspundețiȘtergere