miercuri, 11 august 2010

Un sut patriotic, vă rog!



Am fost în vizită în Austria... Un tărâm minunat si aranjat ca în povestile cu printese si cu printi. Ai senzatia că fiecare pietricică este asezată exact la locul ei. Localitătile rurale par statiuni cochete, iar Viena e o explozie de clădiri care îmbină măretia cu bunul gust. Fiecare clipă austriacă era însotită de emotia descoperirii si de senzatia lucrului bine făcut.

Cu toate acestea, după cinci zile abia asteptam să mă întorc în România. Sufletul îmi vibra ca la prima întâlnire, când goneam spre tară. Oradea ne-a întâmpinat cu aglomeratie, cu dezordine rutieră, dar era a noastră. Ne-am oprit la o pensiune cu specific românesc si ne-am bucurat da suculenta si iubita noastră Românie. Sorbeam cu privirea fiecare centimetru de tărâm transilvan si topăiam ca niste copii.

Ce diferentă enormă între cele două tări, cât de frumoasă e Austria, dar cât de îndrăgostiti suntem de România noastră, cea plină de locuri dăruite de Dumnezeu!

Zilele acestea, presedintele ne-a vorbit foarte frumos despre iubirea de patrie, ne-a înduiosat cu lacrimile sale si ne-a dat noi sfaturi. Ar putea cineva să facă un minim gest de patriotism si să-i ardă un sut zdravăn în fundul ăla de bătăus al cartierului? Eu îmi iubesc România. Stiu că sunt oameni care o pot iubi profund si de departe, dar eu am nevoie să o văd, să o pipăi, să o miros, să o trăiesc. Din păcate, acum miroase a Băsescu pe aici, dar ne vom vindeca. Chiar, stie cineva cum se numeste presedintele Austriei?

19 comentarii:

  1. Presedintele Austriei aflu si eu acum ca se numeste Heinz Fischer:)
    A fost ales de catre majoritatea austriecilor (79% din voturi), anul acesta, deci... inseamna ca a meritat,pentru ca austriecii nu si-ar vinde votul pe... o punga cu faina.
    Am vizitat Austria acum doi ani. Este cea mai frumoasa tara pe care am vazut-o pana acum, iar Viena si eu o descriu la fel tuturor celor ce le povestesc: un oras in care te astepti sa iasa din fiecare palat printi si printese, o lume de poveste.
    Referitor la Romania... uneori ma vad plecand definitiv fara sa-mi fie dor decat de cei dragi, de locul unde am crescut, de mana de oameni ce nu si-au pierdut omenia.
    Dar de Romania... NU!
    Pentru ca Romania inseamna azi politicieni corupti, invatamant de doi bani, nesiguranta zilei de maine si multe alte lucruri ce nu duc o tara inainte niciodata.
    Dar asta seara este deja tarziu...
    Poate ca maine voi vrea sa fiu un politician onest sau un profesor adevarat sau un om al legii corect sau... cine stie...

    RăspundețiȘtergere
  2. in mod sigur NU se numeste Basescu....
    si te inteleg foarte bine....am fost plecata timp de un an in canada....si crede-ma....si acolo lucrurile functioneaza perfect....oamenii sunt la locul lor....civilizati,atenti politicosi...cunoscandu-si drepturile dar respectandu-si si indatoririle...
    e o tara frumoasa....intinsa si atat de diferita de a noastra....
    dupa un timp....am simtit ca-mi lipseste ceva....si...fara sa inteleg de ce....mi-am dat seama ca imi este dor....
    trebuia sa ma intorc oricum....si am fost fericita ca am facut-o cu toate ca plusurile au ramas peste ocean....
    e un paradox....dar am incetat sa incerc sa inteleg....am acceptat ce am simtit....atat....

    RăspundețiȘtergere
  3. Subscriu la şut! Şi...degeaba sunt cei ce iubesc România de departe...dacă ar iubi-o, ar fi aici....

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu detin sentimentul asta patriotic, dar nu mi-l explic. O fi un sentimentalism exagerat, o reminiscenta a telenovelelor pe care le urmaream in copilarie, nu stiu... Dar, logic, nu inteleg ce ma retine intr-un loc in care nu am viitor. Doar faptul ca m-am nascut aici, ca mai sunt si oameni de valoare in jurul meu, ca sunt mandra de valorile putine pe care le mai avem... E asta un motiv suficient pentru a-mi sacrifica viata? Singura pe care o am? Cand sunt atatea locuri de vazut, oameni, lucruri de experimentat, civilizatie de trait...

    RăspundețiȘtergere
  5. ...merg si eu destul de des in AUSTRIA...in medie o data la doua luni...in VIENA...intr-adevar toate par exact la locul lor...dar...si aici intervine acel spirit patriotic de care spui tu:-))...sunt si la ei cartiere exact ca la noi...cu mizerie...cu cladiri deteriorate...cu lume pestrita...e drept imigranti...dar exista...
    ...diferentele sunt enorme...si nu cred ca ii vom egala vreodata...nici nu am pretentia asta...bagajul nostru genetic...ca tara...e incomparabil mai mic...si ce ne lipseste noua aproape cu desavarsire e...constiinta lucrului bine facut...
    ...cu toate astea...imi iubesc tara...chiar daca politicienii ei m-au dezamagit...chiar daca suntem inconjurati de o pitoreasca dementa...o aberatie economica si o mare monstruozitate sociala...
    ...mirajele gen...America-pamantul fagaduintei...sau altele...nu m-au atras niciodata...

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Christinne L

    Spui că nu ti-ar fi dor decât de cei dragi, de locul în care ai crescut si de mâna de OAMENI... Tot ce ai enumerat reprezintă, însă, România. Pentru tine, pentru mine, pentru fiecare dintre noi. Politicienii actuali sunt agentii unei maladii de care sperăm să ne vindecăm odată, mai ales dacă te-ai răzgândit si vrei să ajungi om politic. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Pandhora

    Cred că m-as obisnui si într-o tara civilizată, dar ce ciudat ar fi... :))))

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Septembrie

    Sut!!! Da, da, da!

    Cât despre iubirea de departe... Eu cred în ea. Am plecat de mult dintr-un orasel frumos... Acum îmi place mai mult si mă îndrăgostesc de el de câte ori îl vizitez cu piciorul sau cu gândul.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Monica

    Telenovelele... Plecarea sau rămânerea pot fi două telenovele cu final asemănător.

    RăspundețiȘtergere
  10. @ ...just me...

    Cineva spunea că patriotism înseamnă să nu lasi lumina să ardă în zadar, să nu arunci hârtiile pe jos... O definitie necesară în România.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu sunt nici eu departe de "sentimentul" tău ....

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu cred ca bagajul romanilor este mai mic. Tara asta e frumoasa. Peisajul e fantastic, putin salbatic, original. Avem acel ceva ce nu va pieri in veci. Nu avem conducatori buni, oameni model, dedicati. Superficialitate multa, dar tara...tara e minunata.

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Dreamer

    Bagajul românilor e mare, dar întrebarea e: "Ce avem în el?"

    RăspundețiȘtergere
  14. ...hai s-o "punem" si invers..
    Eu am plecat din tara cu un sot si cateva valize.Si nu am plecat de viata rea.Dimpotriva.
    Am lasat parinti ,prieteni...
    Si ce prieteni...genul cu care mergi la drumetii pe munte, la mare si in toata tara...aproape in fiecare weekend...(faceam parte dintr-un cerc de turism).Am fost impotriva plecarii din tara...pana in momentul in care plecarea legala a fost posibila.Mi-am iubit dintotdeauna tara si am ajuns sa apreciez unele lucruri mai mult traind in America.Nu stiu...fiecare avem un destin cred eu...Eu m-am acomodat in America atat de repede ca m-am surprins pe mine insumi.Americanii au o vorba "Home is where heart is".Nu stiu daca am auzit o vorba mai adevarata.Si sunt genul care lacrimeaza repede ...
    A fost mai greu pana in 2001(dupa trei ani cand am revenit acasa pentru trei saptamani).Cu mana pe inima va spun ca nimic n-a mai fost la fel.Am plans vazand peisajele noastre din avion...dar dupa doua saptamani ...asteptam sa plec.E mare diferenta cand vizitezi o tara straina si cand iti faci o viata...faci un copil...iti faci o casa ...devii cetatean...traiesti.
    Nu-mi plac romanii care se stabilesc in alta tara...si dupa ce incepe sa le fie bine tot ce e romanesc incepe sa aiva un anume iz...care le intoarce nasul.Am cunoscut astfel de oameni...si i-am evitat.Cred ca eu am reusit sa pastrez o balanta decenta intre dragostea pentru Romania si respectul pentru USA.

    RăspundețiȘtergere
  15. @ MyEyesOnyou

    Recunosc... :) Atunci când am vorbit despre iubirea tării de departe, la tine m-am gândit. :)

    RăspundețiȘtergere
  16. ...am stiut eu...
    Si daca mai aveam ceva indoieli in privinta ta..:)))))....odata cu postarea asta au disparut...

    RăspundețiȘtergere
  17. Te credeam un...dur.Foarte.
    Dar cu reginele noptii...si cu doruri mioritice...
    No doubt!

    RăspundețiȘtergere
  18. Sunt tot eu, în ipostaze diferite. Ne oglindim unii în ceilalti. :)

    RăspundețiȘtergere