O lacrimă pentru omul Michael

Jokerul a scris un articol plin de emotie, un articol la care reactionează afectiv toti fanii lui Michael si nu numai. Eu nu sunt fan si, în general, sunt sceptic la modelele umane care sunt împinse spre idolatrie. Cred că omul Michael a devenit o victimă a supervedetei Michael sau, mai degrabă, a oamenilor care, îmbătati de talentul său si dornici de perfectiune, l-au ridicat în zone în care aerul era atât de rarefiat, încât viata nu mai era posibilă.

Oamenii vremurilor trecute trăiau în comuniune cu Divinul. Că erau adepti ai monoteismului sau ai politeismului, ori simpli animisti, simteau prezenta Divinitătii. Societatea modernă, odată cu tehnicizarea, cu secularizarea, cu darwinismul si cu freudismul, a intrat într-un proces de negare si de "îndepărtare" a Divinului. Acesta, însă, se întoarce. Cum? Foarte simplu. Sunt atribuite puteri divine omului, fie că acesta e o vedetă, un lider politic, om iubit sau chiar propriul eu. Divinizarea a ceea ce are toate slăbiciunile si păcatele omenesti, "sfintirea" obiceiurilor celor mai bazale sunt semne ale decăderii spirituale ale societătii omenesti.

Acest fenomen distruge visurile copiilor care, la un moment dat, văd că supraomul e un biet păcătos, căzut ca o păpusă tristă, dar, mai ales, el îl striveste pe cel care, mustind de talent, a fost ridicat pe culmile unei popularităti ucigase. Vă vine să credeti că astfel de superstaruri, adulate de sute de milioane de oameni, se simt golite, singure si triste? De ce oare?

L-am văzut pe Michael, cel din copilărie si din tinerete, de când era un negru cret, genial si vesel. În paralel, am văzut imagini cu acelasi personaj, după foarte multi ani de celebritate: trist, chinuit, stingher, acuzat de cele mai scabroase fapte... Mi-a părut rău de el. Nu se va transforma într-o stea, ci va merge, dacă Dumnezeu se va milostivi de el, lângă baba Safta din satul bunicilor mei.

Cei care îl iubiti pe Michael, nu îl transformati într-un zeu, ci ascultati-i melodiile cu drag, apoi vărsati o lacrimă si spuneti o rugăciune pentru el! Mai mult se va bucura.

P.S.: Îi multumesc Jokerului pentru că mi-a prilejuit scrierea acestor rânduri. Nu am vrut să-l combat în articolul de fată, ci am simtit doar nevoia să completez.

Motto:

Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

Matei, 22.21