În vara anului 1973, cartierul Norrmalmstorg din Stockholm si, mai apoi, întreaga psihiatrie s-au cutremurat. Doi indivizi au atacat banca Sveriges Kreditbanken si i-au luat ostatici pe cei patru functionari ai băncii, printre care si casiera. După 6 zile în care cei patru au trăit sub amenintarea armelor, când, în sfârsit, fortele de ordine au reusit să pătrundă în bancă, au avut teribila surpriză de a fi înfruntate inclusiv de cei luati ostatici. În plus, după un timp casiera s-a căsătorit cu unul dintre infractori.S-a evidentiat, cu această ocazie, un mecanism de apărare activat în situatii limită, când, private de libertate, confruntate cu teama si cu violenta sau cu amenintarea, victimele preiau atributele agresorilor, comportamentele acestora, identificându-se cu cauza lor.
Zilele trecute, poporul român a fost siluit din nou. Toate institutiile îi sunt imobilizate prin politizare, resursele sunt secătuite de incompetenta si de coruptia guvernantilor, sentimentul national este terfelit, copiii sunt scosi la celebra practică agricolă... Ne întoarcem la vremurile comuniste. Utecistii de ieri, ostaticii regimului comunist, s-au identificat cu agresorii lor de ieri si le desăvârsesc crima.
Ce spuneti, însă, despre reactia palidă a miscării sindicale sau despre simpatia cu care urmele de societate civilă privesc tragicele evenimente? Sindromul Stockholm se propagă...
Ce au utecistii ci sindromul Stockholm? :)
RăspundețiȘtergereTineretea le-a fost agresată de comunisti, iar ei le-au preluat ideile, stilurile comportamentale, au aderat la felul dictatorial de a fi. Boc, utecistul de ieri, conduce România spre dictatura personală a lui Băsescu.
RăspundețiȘtergereNu mi-as face, însă, griji de ce au utecistii, ci de ce avem noi. Căci noi însine, ostatici fiind, aderăm, încet-încet, la stilul băsescian. Asistăm blajini la sacrificarea noastră si la distrugerea tării. Frumos ne stă!