duminică, 12 septembrie 2010

Bunicuta


Astăzi am fost în vizită la o bunicută. Trăieste de 50 de ani în căsuta ei frumos aranjată. În urmă cu câtiva ani i-a murit sotul. Este îngrijită de rude. De obicei veselă si cochetă, azi m-a primit cu o cipilică pe căpsor, cu o privire pierdută... Văzându-mă, a început să plângă. Toată lumea s-a mirat că îsi amintea numele meu, deoarece în ultimul timp amnezia îi devenise din ce în ce mai pregnantă si mai extinsă.

Cu ochii în lacrimi, mă implora: "Te rog! Ajută-mă! Vreau să merg acasă. Nu mă pot obisnui aici." Asta se întâmpla în chiar casa dumneaei. Am prins-o de mână si mi-a strâns-o cu căldură. Era tot ce puteam să fac.

Dincolo de dementa senilă a bunicutei, m-au tulburat cuvintele pe care le rostea. Să simti că nu esti acasă în casa ta...

Mi-am amintit cum Andrei Plesu scria în "Jurnalul de la Tescani" că "îmbătrînirea e mai curînd recuperatoare: lucrează în ea dizolvantul misterios al morţii care se apropie, presentimentul teribil al unei noutăţi…".

De asemenea, la Mănăstirea Frăsinei l-am întâlnit pe părintele Valerian, fostul actor Dragos Pâslaru, un călugăr întelept, blând si plin de iubire. Vorbindu-ne despre crestini, ne spunea că trăiesc în lume, dar nu sunt din ea, că sunt doar călători pe aici, în drumul spre casa cerească...

Venită în vizită pe la noi, o fostă colegă si prietenă de-a sotiei mele, astăzi călugărită, referindu-se la sentimentul de sigurantă pe care ti-l dă casa ta, spunea, de asemenea, că, toate fiind trecătoare pe pământ, casa noastră nu este aici.

Vedem cu totii cum oamenii vin si se duc, cum casele se ridică si sunt dărâmate după un timp, altele noi luându-le locul.

În dementa ei, draga bunicută, simtea, totusi, că nu aici e casa ei, desi a trăit atâtia ani în ea. La 84 de ani, treptat-treptat, sentimentul de străin în această lume a contropit-o. Nu am putut să-i dăruiesc decât afectiunea mea. Mi-a strâns mâna, apoi am lăsat-o cu rudele, întelegând că suntem trecători si că, desi ne simtim bine în anumite locuri, doar iubirea si dorul vesniciei ne duc cu adevărat acasă.

10 comentarii:

  1. cuvintele sunt de prisos....
    stim ca e inutil sa ne legam de material....dar...uitam asta luindu-ne cu viata...
    totusi...vine un timp cand ne amintim....sau nu...
    dupa sufletul fiecaruia...
    nu stiam ca Dragos Paslaru s-a calugarit....
    avea un aer aparte si constitutia unu schimnic...probabil ca asta este datul lui...
    si-a gasit locul si impacarea probabil...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, este monah. A fost o binecuvântare să-l întâlnesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos articol!
    frumoase cuvinte, frumoase si linistitoare trairi!
    asa e...casa noastra nu e de fapt acasa! e Acolo! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cuvintele tale,m-au indoiosat,pana la lacrimi.
    Trebuie sa fii un om,extrem de sensibil.
    Scrii totul cu sufletul.
    Foarte frumos articolul!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. casa noastra este in noi... si o purtam oriunde am fi... (Loredana, unde "acolo"? care "acolo"?)

    RăspundețiȘtergere
  6. Emoționant...Aș vrea și eu să simt gustul de "casă"...eu, care niciodată, nicăieri nu m-am simțit acasă...

    RăspundețiȘtergere
  7. Acolo, in noi!
    Dar stii cat de multi oameni nu o gasesc? sau nu reusesc s-o recunoasca?

    RăspundețiȘtergere
  8. http://www.youtube.com/watch?v=vSFy4iW4zV0 e tare dragut filmuletul asta! :)
    si Gavril Barnutiu vorbeste despre "acasa"...dar el simte casa, alaturi de Doamne Doamne :)

    RăspundețiȘtergere
  9. "Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă deasă...
    Nu mai cunoaştem drumul către casă...

    Sîntem uşori şi ceaţa e ca fumul,
    Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

    Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare.
    Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?

    Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
    Vai, unde-i casa? cum să nimerim?"

    Eugen Jebeleanu

    RăspundețiȘtergere
  10. Batranii se retrag ades in copilarie, casa ei era poate casa parintilor , a fratilor.
    Sufletul colinda, cand mintea nu mai reuseste a-l coordona.
    Cine poate spune ca ce reusim a gandi ne face bine, ca mintea ne duce pe drumul menit ?!

    Intai trebuia sa spun " Buna !" dar am intrat asa direct, usa ta parea deschisa, si se vorbeste frumos si bine aici la tine !

    RăspundețiȘtergere